"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
De ce iau sfârșit căsniciile? O întrebare mai bună ar fi, poate: De ce încep vreodată? „Un triumf al speranței asupra experienței”, ar fi spus Albie. Așa vorbea el, ținând emoțiile la distanță cu cleștii și pensetele clișeelor, ca un expert în dezamorsarea bombelor. Anii trec și încă nu știu ce circuit a fost de … Citește mai mult
Lale se hurducă de-a lungul câmpului, șezând stăpân pe el, cu capul sus. Tânărul de douăzeci și patru de ani nu vede nici un motiv pentru a încerca să-l cunoască pe omul de alături, care din când în când ațipește cu capul pe umărul lui; Lale nu-l împinge la loc. E doar unul dintre nenumărații … Citește mai mult
Povestea începe în Spania, în provincia Almeria, la exact cinci kilometri spre nord de El Alquian, pe drumul N 340. Ne aflam la început de vară, fără doar și poate la jumătatea lui iulie, cam spre sfârșitul anilor 2010 – mi se pare că Emmanuel Macron era președintele Republicii. Era vreme frumoasă și teribil de … Citește mai mult
Nimic nu a fost mai dificil pentru comuniști decât să-și prezică viitorul. Nici unul dintre creatorii Uniunii Sovietice nu-și putea imagina că, după moartea lui Lenin, toți membrii Biroului Politic cu care acesta a organizat Marea Revoluție Socialistă vor fi etichetați drept „trădători” și vor fi împușcați. Nici unul dintre participanții la Congresul al XVII-lea … Citește mai mult
Deși este povestea unei țări, povestea Israelului este și povestea unei revoluții. Sionismul a fost mișcarea de eliberare națională a poporului evreu, având rolul de a transforma condiția existențială a evreului. Era timpul, stăruiau sioniștii, ca poporul evreu să renască. În multe privințe, sionismul a fost o rebeliune împotriva vechiului iudaism. Pe măsură ce evreii … Citește mai mult
În anul în care am împlinit nouă ani, eram deja elev în clasa a treia primară. În clasa mea erau diferențe de vârstă foarte mari între copii – eu eram cel mai mic, iar cel mai mare era un puștan pe nume Du Fengyou, care împlinise deja șaisprezece ani. Era mai înalt chiar și decât … Citește mai mult
Pomii dăinuiau de o veșnicie. Crengile fragile, asemenea sticlei subțiri, scârțâiau sub greutatea noastră. M-am răsucit cu grijă, căci nu trebuia să rănesc copacul. Mi-am pus piciorul drept pe creanga următoare, trăgând ușor stângul după el. În cele din urmă, mi-am găsit o poziție de lucru sigură, incomodă, dar stabilă. De aici, ajungeam la florile … Citește mai mult
Pisica de porțelan care salută Dat fiinc că intrasem în ultima săptămână de cursuri, nu mă așteptam să găsesc în cutia poștală altceva decât niște circulare de la universitate care să mă convoace la consilii – groaznic cuvânt, zău așa -, sau programul seminarelor de vară. Însă în locul hârțogăraiei didactice, în cutia poștală se … Citește mai mult
Zuleiha deschide ochii. E intuneric ca-n mormânt. După perdeaua subțire, niște gâște suspină somnoroase. Mânzul de-o lună plescăie din buze, căutând ugerul mamei. Dincolo de ferestruica de la capul patului, geme surd viscolul de ianuarie. Dar nu trage curentul prin crăpături – asta mulțumită lui Murtaza, care a pus câlți la ferestre până să vină … Citește mai mult
Privea petnru prima dată o asemenea întindere nesfârșită de nisip cenușiu. Pe cer, nici urmă de vreun nor. Până și vântul se domolise. Departe, în largul mării albastre, se zăreau insule mărunte, care pluteau ca într-un vis, nepăsătoare la viitorul nesigur al țării. Ambarcațiuni încărcate cu lemn de foc și tot felul de alte mărfuri … Citește mai mult