"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Nu sunt divizibilă cu nimeni. Poate că o să-mi fie dat să pricep, la un moment dat, cine m-a pedepsit să rătăcesc pe-aici, atât cât va fi să fie. Singura certitudine pe care o am acum, la o vârstă prag, când iluziile pietrificate au devenit statui ale propriilor eșecuri, lașități, complexe, deraieri etc., e că … Citește mai mult
Am apreciat de fiecare dată eleganța rară a acelor oameni care nu au vorbit de rău pe nimeni niciodată, găsind, dimpotrivă, partea frumoasă a fiecăruia. Cred că este o superioritate fină, de tip aristocratic, să-ți stăpânești demonii ființei tale de așa manieră încât să știi, fără urmă de resentiment, fără răutate, să vorbești calm și … Citește mai mult
Mergea grăbit fără să privească în jur, cu capul aplecat și mâinile în buzunarele gecii de fâș, obligând oamenii care treceau pe trotuar să se dea la o parte din calea lui. Unii se uitau strâmb, dar pe el nu-l interesa. Era agitat, iar prin minte îi treceau tot felul de gânduri. Cu câteva luni … Citește mai mult
Jonah ajunsese la jumătatea Dealului Blissford, când își simți telefonul vibrând în buzunarul cu fermoar de la spatele pantalonilor de ciclism. Stătea ridicat pe pedale și înainta cu greu la deal. Se gândi să ignore telefonul, dar apoi și-o imagină pe mama lui în spital. După o clipă îi trecu un alt gând prin minte, … Citește mai mult
Soarele bătea disperat în geamuri dis-de dimineață. Nu mai avea răbdare să stea singur și își dorea companionii afară. Știa că sunt în vacanță și se bucura cât putea de tare că aveau să se joace împreună. Ea îi iubea nespus de mult și se rugase de soare să îi mângâie frumos, nu cumva vreodată … Citește mai mult
Trăiesc. Mor. Și mă doare! Fiecare clipă din viața mea pare a fi mereu ultima. Mă sufoc. Plămânii îmi ard. Lacrimile îmi inundă și ultima fărâmă de suflet. Adevărul e că mor. Cad în genunchi și încerc să adun cioburile. Sunt blocat într-o lume de orbi și eu sunt surd. Ei vorbesc despre ce aud, … Citește mai mult
Şi rupt, și salvat de Adrian Păunescu A fost, înainte de toate și de cei mai mulți, Poet, dar a dat mâna cu notorietatea ca redactor-șef la „Flacăra”. El și ea au spart tiparele presei sufocate de vigilența partidului unic, scoțând-o din amorțeală cu aceeași frenezie cu care Păunescu umplea sălile și stadioanele mai ceva … Citește mai mult
– Nene, ce crezi? Ăla nu vrea să-mi pună berea draft în găleată, că ce încredere are el în gradaţie… Bă, eşti nebun, îi zic, păi asta e fabricată de tata? Nu de statul român?… Scrie colea şapte, opt, zece litri, toarnă până la ultima linie şi uite banii jan-cote… – Ha, ha, Niculae, şi … Citește mai mult
Traian s-a prăbușit, transpirat, cu gura uscată. S-a sprijinit pe genunchi; să stea în genunchi știa cel mai bine. Îl durea pământul arid. Și-a început rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.” Doar pentru rugăciunea asta mai avea salivă – cea mai scurtă rugăciune din istoria religiei lui. A rostit-o o … Citește mai mult
Vântul adia ușor aducând în sfârșit un aer răcoros dimineții. Fusese căldură mare în oraș în toată luna lui Gustar, cu mult praf și multă fierbințeală. În afară de asta, în cvartalul negustorilor din zona situată între bulevardul Pache Protopopescu, strada Traian, strada Mihai Bravu și Calea Călărașilor, toată vara diavolul comunist își băgase coada … Citește mai mult