"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
„CÂND PICURĂ SÂNGE DE EVREU PE LAMA CUȚITULUI…” Degetele subțiri ale lui Gustav Kleinmann au împins materialul sub talpa mașinii de cusut; acul a răpăit ca o mitralieră, făcând ața una cu stofa, în forma unei curbe lungi, fără cusur. Alături de masa lui de lucru, se afla fotoliul pentru care era menit obiectul, un … Citește mai mult
Ziua așteptată cu nerăbdare de Vivi Ann – 25 ianuarie – părea că nu mai vine odată. Când, în sfârșit, se făcu vremea, ea se trezi și mai devreme decât de obicei. Cu mult înainte ca zorile să lumineze cerul, dădu deoparte păturile și se coborî din pat. În întunericul rece al camerei, se îmbrăcă … Citește mai mult
Capitolul 1. Gassin, sudul Franței, primăvara lui 1998 Emilie a simțit cum slăbea strânsoarea mâinii care i-o ținea pe-a ei și și-a coborât privirea către maică-sa. Privind-o, avea senzația că, odată cu sufletul ce părăsea trupul lui Valérie, dispărea și durerea care, până atunci, schimonosise chipul muribundei. Astfel, Emilie a putut să uite de obrajii … Citește mai mult
SERVICIILE DE SPIONAJ TREBUIE SĂ FIE GLOBALE ȘI TOTALITARE Tot ce voia Harry Truman era să aibă un ziar. Ajuns la Casa Albă după moartea președintelui Franklin D. Roosevelt la 12 aprilie 1945, Truman nu știa nimic despre construirea bombei atomice sau despre intențiile aliaților săi sovietici. Avea nevoie de informații pentru a-și folosi puterea. … Citește mai mult
Aparatul Espresso din spatele umărului meu sâsâi ca un șarpe furios. Zgomotul avea ceva sinistru, ca să nu spun drăcesc. Probabil, am reflectat, majoritatea zgomotelor noastre contemporane au această caracteristică. Scrâșnetul furios și intimidant al avioanelor cu reacție ce brăzdează ca niște fulgere cerul; uruitul înfundat și amenințător al metroului care se apropie prin tunel; … Citește mai mult
Dintre toate elementele care compun Casa Albă – încăperi, coridoare sau puncte de referință – cel mai mult am îndrăgit Colonada Vestică. Vreme de opt ani, fiecare zi a mea a început și s-a sfârșit cu o „navetă” în aer liber, timp de un minut, cât traversam Colonada de acasă până la birou și înapoi. … Citește mai mult
Eu(l) și internetul La început, internetul părea un lucru bun. „M-am îndrăgostit de internet de prima dată când l-am folosit, în biroul tatălui meu, și m-am gândit că e cea mai mișto chestie”, am scris când aveam zece ani, pe o subpagină Angelfire numită „Cum a devenit Jia dependentă de internet”. Într-o casetă de text … Citește mai mult
Într-o seară de ianuarie de la începutul anilor șaptezeci, Christine Nilsson cânta în Faust la Academia de Muzică din New York. Deși se vorbea deja despre construirea unei noi Opere, departe de centrul elegant al metropolei, un edificiu care să concureze prin costurile ridicate și prin splendoare cu cele din marile capitale europene, lumea bună … Citește mai mult
Tom scoate apă din fântână. Lucru pe care l-a făcut o dată la două zile în cea mai mare parte a ultimilor zece ani, un deceniu întreg de când Tabăra Yadin a ajuns să fie căminul lor. Olympia crede că tabăra a fost odată un avanpost al Vestului Sălbatic. Ea a citit aproape toate cărțile … Citește mai mult
La cea de-a patruzeci și una aniversare, Jolene Zarkades se trezi cu noaptea în cap, la fel ca-n fiecare zi. Atentă să nu-și trezească soțul adormit, se dădu jos din pat, își puse hainele de alergare, își prinse părul lung și blond în coadă și ieși din casă. Era o frumoasă zi de primăvară cu … Citește mai mult