"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Situația fusese destul de rea și atunci când au părăsit golful imediat după ce s-a întunecat și au pornit să navigheze pe o mare dezlănțuită spre nord în direcția Navarone. Pilotarea vechiului caic greoi devenise extrem de dificilă: pe o mare liniștită vasul la tribord se legănase sălbatic într-un arc de cincizeci de grade și … Citește mai mult
Îndată se gândi la numeroșii hughenoți veniți la Paris cu Jeanne d’Albret, regele Henri de Navarra și amiralul Coligny. François de Montmorency era încredințat că e vorba de o măsură a poliției, luată fără alte scopuri: împotriva hughenoților. În acest timp, trăsura începuse drumul înapoi spre palatul Montmorency. Bătrânul Pardaillan descăleca și dădu calul pe … Citește mai mult
Pentru Jeanne începu de atunci o viață liberă și minunată. Citea, visa și hoinărea de una singură prin împrejurimi. Rătăcea cu pași leneși de-a lungul drumurilor, cu gândurile pierdute în reverie, sau cobora în salturi văile mici și întortocheate, care purtau pe spinările lor, ca pe o mantie, o blană de flori de drobițe. Mirosul … Citește mai mult
Tarzan fu îngrozit. Era destul de rău să fii spin, dar să mai ai și o asemenea mutră! Se miră cum de puteau celelalte gorile să se uite măcar la fața lui. Gura aceea micuță și subțire și dinții mărunți și albi! Cum puteau să arate oare alături de boturile cărnoase și de colții puternici … Citește mai mult
Un altul în locul lui Tic ar fi urmărit felul cum se împlinește planul de răzbunare; poate că s-ar fi postat sub ferestrele Observatorului și ar fi auzit destule jurăminte și țipete, și iar țipete și jurăminte pentru a pleca apoi mulțumit și chiar bucuros la treburile lui. Prichindelul însă nu era crud, ci mai … Citește mai mult
Clare își reținu enervarea. Nu era cel mai bun moment ca să-i explice lui Gareth că, în opinia Joannei, entuziasmul lui William față de tot ce ținea de viața cavalerească nu trebuia să fie încurajat. Bătu din picior nerăbdătoare în timp ce toți ceilalți plecau. Dalian zăbovi un moment și îi aruncă stăpânei sale o … Citește mai mult
Peste pătratele verzi ale câmpului și curba joasă a unei păduri se ridica în depărtare o colină cenușie și melancolică, cu o culme ciudat dantelată, neprecisă și ștearsă în depărtare, ca un fantastic peisaj de vis. Baskerville rămase multă vreme cu ochii nedezlipiți de la ea și pe chipul lui, care exprima un mare interes, … Citește mai mult
Radu Comșa coborî de pe trotuar să ocolească mulțimea îmbulzită înaintea vitrinei de la Independența, unde o hartă uriașă, cu stegulețe colorate în vârf de ac, arăta fronturile după ultimele comunicate. Șiragul trăsurilor și mașinilor se încrucișa necurmat; un rând spre Capul Podului, un rând spre Poștă. Într-o limuzină, o femeie foarte frumoasă; alături de … Citește mai mult
După ce am intrat în camera mea și am închis ușa, m-am băgat în pat, simțindu-mă ca naiba. Știam că ar fi trebuit să-i povestesc mamei totul. Însă ceea ce spusese mă pusese pe gânduri. Sigur că aveam multă imaginație, dar a avea imaginație era una, iar a-ți închipui că ai călătorit în timp era … Citește mai mult
Omul care ieșise pentru o clipa, după ce încredințase Țaței carafa și farfuria lui, se întoarse curând, însoțit de un ins spătos, cu un chip energic. Îi spuse: – Ce noroc să ne întâlnim așa, Borel! Intră, te rog, să bem un pahar de vin. Cuțitarul îi șopti încet lui Rudolf și Guristei. Arătând spre … Citește mai mult