"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
La puțină vreme, eu și Shin’ichi deveniserăm polițiști și ne croiam calea în jurul mlaștinii și printre tufișuri în urmărirea tâlharului Senkichi; el era însă mai mare ca vârstă decât noi și era greu de prins, deși eram doi contra unu. Până la urmă, l-am încolțit într-un șopron la colțul zidului din spatele conacului în … Citește mai mult
Lui Igraine i se părea că mergea călare prin ploaie de o veșnicie. Călătoria spre Londinium semăna cu aceea spre capătul lumii. Până atunci călătorise destul de puțin, în afară de drumul bătut demult, de la Avalon până la Tintagel. A făcut comparația între copila disperată și plină de spaime din acea călătorie și cea … Citește mai mult
În noaptea aceea adormi anevoie. Nesiguranța, dar și teama de puterea regelui Franței îl nelinișteau. Se întrebă ce putea ordinul să opună acelei puteri, cu atât mai mult cu cât înțelegea prea bine că Filip avea să se asigure împotriva criticii de afară, adică din partea Bisericii sau din partea celorlalți suverani ai creștinătății. După … Citește mai mult
În timp ce adulții îi împingeau de la spate în camera de depresurizare, copiii se strânseră unul în altul, amuțiți. Se auzi un șuier, apoi ușa exterioară se deschise. Strânși ciorchine în jurul adulților, ieșiră precauți, izbindu-se unul de altul pe când înaintau. Strălucirea era prea mare pentru a se putea vedea ceva. Se aflau … Citește mai mult
Omul în negru fugea prin deșert și pistolarul se ținea după el. Deșertul era apoteoza tuturor deșerturilor, nemărginit, se înălța spre cer parcă la infinit, în toate direcțiile. Era alb și orbitor și uscat ca iasca și plat, cu excepția nedeslușitei pâcle, ca un nor, a munților care se zăreau la orizont și a ierbii-diavolului … Citește mai mult
Când Stormgren se trezi, era beznă. Pentru câteva clipe, fu prea somnoros ca să remarce ciudățenia faptului. După aceea, se ridică și se întinse către întrerupătorul de lângă pat. Pe întuneric, mâna lui întâlni un zid rece din piatră. Încremeni, cu mintea și trupul paralizate de surpriză. Apoi, neștiind ce să creadă, îngenunche pe pat … Citește mai mult
A luat-o pe poteca de cărămidă, pe sub bolta de trandafiri. La capătul ei, după ce treceai printr-o poartă albă, se întindea o grădină împrejmuită cu zid. Straturi de flori, pline de plante viu colorate. Un teren de badminton, o parcelă frumoasă de gazon și un mic bazin căptușit cu ceramică, strălucind furios în soare. … Citește mai mult
Mărimea este greu de imaginat, greu de estimat. Uriașă, uriașă… Nu am nici un instrument, doar calculatorul din brățară, nu pot face măsurători exacte, dar apreciez… Vreo sută de kilometri… Cel mult trei sute de kilometri lungime. Nu este o masă solidă, desigur, câtuși de puțin. E delicată, fragilă, nu e o navă așa cum … Citește mai mult
Jessica apăsă cu toată greutatea trupului pe volan. Roata se învârti spre stânga și ușa se deschise. O adiere ușoară îi mângâie obrajii, învolburându-i părul. Simți că inspiră alt aer, mai bogat. Deschise larg ușa și se pomeni înaintea unui zid de verdeață, scăldat în lumină aurie. Un soare galben? Nu. Sticlă filtrantă! Trecu pragul … Citește mai mult
A treia zi Matei uită de casa roz, iar pe piciorul drept îi reapăru pata fierului de călcat. Își reluă funcția de brancardier, dar numai pentru o lună, căci începuseră să vină armatele rusești și orașul fu cuprins de o periculoasă febră ospitalieră. Oficial și sec Matei bătea străzile căutând încartiruire pentru ofițerii ce-și stabiliseră … Citește mai mult