"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Când Rumata trecu de mormântul Sfântului Miki – al șaptelea și ultimul de pe acest drum – deja se făcuse întuneric de-a binelea. Mult lăudatul armăsar hamaharian, luat de la don Tameo pe o datorie la cărți, se dovedise a fi o adevărată mârțoagă. Armăsarul era scăldat în sudori, își paradise picioarele și se deplasa … Citește mai mult
În timpul în care șirul de telescoape scana cerul de-a lungul anilor, cu încetineală și meticulozitate, astronomii și tehnicienii nu prea aveau multe de făcut. Dacă era detectat ceva interesant, se declanșa o alarmă automată care îi alerta pe oamenii de știință implicați în proiect, trezindu-i chiar din somn. Atunci Ellie Arroway se repezea să … Citește mai mult
Cu pălăria de paie într-o mână, Gwen se sprijini de balustrada acoperită de sare și privi în jos din nou. Urmărea nuanțele schimbătoare ale oceanului de mai bine de o oră, precum și bucățelele de hârtie, cojile de portocală și frunzele care pluteau în derivă. Acum, că apa se schimbase dintr-un turcoaz-aprins într-un cenușiu spălăcit, … Citește mai mult
Moraven rămase tăcut, deși priveliștea capitalei îi inspira aceeași teamă simțită de toți pelerinii. Extinderea Morandei ilustra foarte bine schimbările din lume. Pe măsură ce magia nestăpânită se diminua tot mai mult în teritoriile civilizate, iar comerțul aducea prosperitate, capitala devenea tot mai mult un simbol al speranței. Deși oamenii se temeau mereu de întoarcerea … Citește mai mult
Se spune că imponderabilitatea poate provoca dezorientare, mai ales la copii, care nu stăpânesc încă sensul direcției. Însă Ender era dezorientat chiar înainte de a părăsi gravitația Pământului. Chiar înainte de lansarea navetei. Erau cu toții nouăsprezece băieți. Umpluseră mai întâi autobuzul, apoi ascensorul. Vorbeau, glumeau, se lăudau și râdeau. Ender rămăsese tăcut. Văzuse cum … Citește mai mult
Câteva ceasuri mai încolo. O colibă din crengi. Înăuntru, trei bărbați echipați în oribila costumație a partizanilor din mlaștini. Şi-au tras de pe față cagulele verzi, vodca se revarsă gârlă și sunt atât de beți încât nici măcar nu ne-au auzit apropiindu-ne. Gâtuiți cu lanțurile noastre din corzi de oțel, partizanii sunt azvârliți pe tăcute … Citește mai mult
Piro și Saro se îndreptară spre sectorul de lucru împingând agale cărucioarele. Pe jos, mergând așa încet ca ei, până la „stână” aveau cam o juma’ de oră bună de drum. Primul sfert de ceas avansară pe muțește, asudați de-a gata, cu cămășile lipindu-li-se de trup, în ciuda orei matinale. În cele din urmă, Saro … Citește mai mult
Se luptă cu aceste „biberoane” de atâta timp și, probabil, fără nici un folos pentru omenire. În locul lui, le-aș fi dat dracului de mult și-aș fi făcut orice altă muncă pentru aceiași bani. Dacă stau să mă gândesc însă, „biberoanele” astea au într-adevăr ceva bizar. De câte ori nu mi-am rupt spinarea cărându-le și … Citește mai mult
Dragonul a apărut deasupra lui. Avea trei capete și aripi luminoase precum focul, roșii, galbene și portocalii. Hohotea. – Încă n-ai murit, vagabondule? l-a întrebat. Cere îndurare și recunoaște-ți vina. Poate așa nu voi cere decât o mână sau un picior. Ah, dinții ăia, dar ce înseamnă câțiva dinți? Cineva ca tine poate trăi ani … Citește mai mult
Parada s-a terminat. Peste o jumătate de oră ningea. În vreme ce mașina regelui porni pe strada Port-Palace, iar mulțimea începu să se miște aidoma nisipului rostogolit de maree, Estraven se răsuci spre mine și rosti: – Îmi faci plăcerea de a cina cu mine în seara asta, domnule Ai? Am acceptat, mai degrabă surprins … Citește mai mult