"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mama l-a părăsit pe tata când eu aveam opt ani. Zice că dintotdeauna a avut un comportament ciudat. Îmi amintesc frânturi de imagini, dar nu știu care sunt reale, care sunt vise și care sunt lucruri pe care le-am auzit de la mama când le povestea bunicilor mei. În orice caz, mama a vrut să … Citește mai mult
Sunt doi regi în Franța, iar unul este și rege al Angliei! S-a făcut vremea ca prințul să se însoare și să-și asigure descendența, mai ales că rivalul său englez, Henric al V-lea, care intră triumfal în Paris, are deja un fiu nou-născut. Carol se căsătorește deci, în aprilie 1422, la Bourges, cu Maria de … Citește mai mult
Inima a început să-mi bubuie în piept. Avea să plece. Nu voiam să plece. Voiam să mai rămână. Voiam să rămână undeva în câmpul meu vizual până mergeam împreună la o întâlnire și ne sărutam pentru prima dată și își dădea seama ce tip interstelar eram și că probabil ar trebui să fie prietena mea. … Citește mai mult
Sprintăm spre cea mai apropiată mașină, aplecate de spate. Nu e nevoie să mă uit înapoi ca să mă asigur că mama mă urmează, fiindcă troncănitul coșului de cumpărături mă înștiințează că se mișcă. Arunc o privire scurtă în sus, apoi în ambele direcții. Nu e nicio mișcare în umbră. Speranța scapără în mine pentru … Citește mai mult
Când era mic, băiatul visa la ce va fi atunci când va crește. Poate polițist, poate profesor. Vance, prietenul mamei, citea cărți la serviciu, și asta părea o chestie distractivă. Dar băiatul nu era sigur de abilitățile lui – nu avea niciun talent special. Nu putea să cânte ca puștiul ăsta din clasa lui, Joss; … Citește mai mult
Noi, ziariștii, groparii și viermii suntem singurii care profităm de pe urma morții. Iar în acea perioadă, orice mort îmi pica bine, cum să zic. Dar măcar de asta sunt sigur: noi, ziariștii, știm multe despre morți. Nu toți morții sunt egali, deși poeții îi dau înainte cu egalitatea oamenilor în fața morții și alte … Citește mai mult
Fără să se mai sinchisească de mine, s-a întors spre monitor. Înainte să plec, am trecut din nou prin debara ca să-mi iau geanta. Eram pe pilot automat, pe jumătate năucă. Am luat metroul și m-am prăbușit pe o banchetă. Ce dăduse peste mine? Eram angajată pe un post de care habar n-aveam, fără să … Citește mai mult
Îmi amintesc. Pe bancheta din spate a rulotei, cu un zid de perne în mijloc, graniță între teritoriul tău și al meu, mergeam să ne petrecem vara în Beckford: tu agitată și nerăbdătoare, abia așteptai să ajungem, iar eu verde la față de la răul de mașină, încercând să nu vomit. Nu doar că mi-am … Citește mai mult
Îmi amintesc de casa noastră, cu câteva trepte sparte și un acoperiș prin care ploua înăuntru, construită în jurul unei curți interioare, unde mămica spăla orezul într-una din oalele ei; pot să jur că orez așa de curat ca al nostru nu găseai în toată Nigeria. Surorile mele, Miriam, Eunice, Rebekah, Bukky, Esther, Oprah și … Citește mai mult
Ridic privirea exact când el își sprijină coatele pe masă și se înclină în față. Zâmbește liniștitor, iar buzele lui pline și lucioase par sincere. – Ai dreptate; nu ești pacienta mea, Heidi. Ești soția mea. Și-mi fac griji pentru tine. Are dreptate. A spus soție. Sunt soția cuiva. Iar acest cineva care stă vizavi … Citește mai mult