"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Tipul de la Natura părea zguduit. Ținea să vadă groapa. Urmări râma groasă a țevii de canalizare, care se ivea puțin din pământ, la ieșirea din casă – dar asta numai fiindcă se deplasase construcția -, dispărea și apărea încă o dată, mai jos, aproape de poartă, când se încârliga spre destinația finală: rezervorul unui … Citește mai mult
Știu că de azi înainte voi începe drumul de întoarcere al vieții mele și că va fi atât de lung încât mă gândesc dacă n-o să-l scurtez singur: n-am nici treizeci de ani. Asta ține doar de puterea amintirilor mele. Deocamdată m-am hotărât să părăsesc acest oraș, în care nu sunt nici bătrâni și nici … Citește mai mult
– Și după aia ? – După aiaa, Raphael mi-a dăruit un inel cu diamante de la Tiffany și m-a cerut de nevastă. Cu telefonul lipit de ureche, Madeline se plimba prin fața pereților înalți de sticlă care dădeau spre pistă. La cinci mii de kilometri depărtare, în micul său apartament din nordul Londrei, cea mai … Citește mai mult
Este miezul zilei, sunt pe Batty Street și mă plimb fără ca mintea să îmi croiască un drum spre o destinație fixă. Tot ce știu este că mă urmărește cineva. Nu pot să recunosc chipul, dar acea față îmi este atât de familiară, o femeie pe care o simt destul de aproape, dar totuși nu … Citește mai mult
Când m-am născut, nu exista un cuvânt care să denumească ceea ce eram de fapt. Îmi ziceau nimfă, crezând c-o să ajung ca mama, mătușile mele și sutele de verișoare. Cum întruchipam cele mai de jos dintre cele mai neînsemnate zeițe, aveam puteri atât de mărunte, încât de-abia ne trăgeam nemurirea din ele. Vorbeam cu … Citește mai mult
Vin fiarele. Eu mă aflu sub punte, în bucătăriile întunecoase, și-l ajut pe Pipistrelle să pună sare pe friptura crudă de ren, când primul țipăt străpunge văzduhul. Pe măsură ce-și pierde din tărie, degetele mi se înțepenesc ca moarte, iar pielea parcă mi-e răscolită de ascuțișul unor bulgari reci de sare. Simt cum mi se-nmoaie … Citește mai mult
Lumina alterna cu umbra norilor ce coborau dinspre munte și cu frigul venit pe neașteptate. Unii s-au oferit să mă ducă la casa fermierului, să-mi dea un pahar cu apă. Am refuzat. După o vreme, a venit soția lui cu o cană cu lapte de vaci. – Poftim, a spus. Am clătinat din cap, apoi … Citește mai mult
Dacă mergi pe strada Hazard, la o anumită oră din zi, poți vedea o femeie tânără, minionă, într-un pardesiu ușor cambrat, verde smarald, cu o eșarfă galbenă din mătase în jurul gâtului ivoriu, cu pantaloni la dungă până deasupra gleznelor, tropăind mărunt în botine de lac negru, cu o poșetă la fel și cu un … Citește mai mult
Niciodată n-am fost ceea ce se cheamă un plângăcios. Fosta mea soție mi-a spus că principalul motiv pentru care mă părăsește e lipsa mea de „dispoziție emoțională” (de parcă individul pe care îl cunoscuse la întrunirile Alcoolicilor Anonimi n-ar fi avut nicio legătură). Christy zicea că m-ar fi putut ierta că nu am plâns la … Citește mai mult
Impunătorul conac în stil Beaux-Arts de pe Riverside Drive, între străzile 137 și 138, deși era îngrijit cu atenție și păstrat impecabil, părea să fie nelocuit. În seara aceea urâtă de iunie, nu se zărea nicio siluetă în cerdacul cu privire spre râul Hudson. Nicio lumină nu se scurgea prin bovindourile decorative. De fapt, singura … Citește mai mult