"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Și el e economist? întrebă Sigrun. – Ssstt! făcu mama ei. Cum să fie, puișor? Economiștii poartă costum și cravată. După ce se întoarseră acasă, Sigrun pregăti popcorn și merseră toți în camera de zi. – Asta da viață! exclamă tatăl ei, făcându-se comod. Toți trei se cuibăriră pe canapeaua confortabilă. Serialul de comedie … Citește mai mult
Kurt Schroeder aruncă o privire la iPhone în timp ce Nissanul său subcompact zdrobea sub roți pietrișul din parcarea proprietății. Fără semnal. La fel era și în cazul sistemului de navigare. Nu era nevoie să pornească radioul prin satelit, nici acesta nu ar fi avut semnal. Semnalul căzuse cam la un kilometru și jumătate înainte … Citește mai mult
Jonah ajunsese la jumătatea Dealului Blissford, când își simți telefonul vibrând în buzunarul cu fermoar de la spatele pantalonilor de ciclism. Stătea ridicat pe pedale și înainta cu greu la deal. Se gândi să ignore telefonul, dar apoi și-o imagină pe mama lui în spital. După o clipă îi trecu un alt gând prin minte, … Citește mai mult
La scurta și viteaza campanie românească din Bulgaria participă și doi apropiați ai lui Mateiu, dandy-ul Adrian Maniu și Ion Pilat, proaspăt licențiat la Paris, ambii cu firave încercări poeticești, dar cu solide rente boierești. Revin teferi la traiul lor, rimând mai departe pentru propria satisfacție. Rămas în capitală, nemobilizabil, întorcându-și privirea către politichia internă, … Citește mai mult
Se lăsase deja ceața deasă când am ieșit din garsoniera închiriată, pornind prin orașul pustiu, cufundat în haos. Trebuia să ajung într-un loc numit „salon funerar“, deși în zilele noastre i se spune mai degrabă „crematoriu“, căci fusesem anunțat să mă prezint acolo înainte de ora nouă, incinerarea mea fiind programată pentru ora nouă și … Citește mai mult
Creștetul domnului Charles era ars de soare. Vedeam asta în timp ce el își inspecta trandafirii. Studia fiecare floare, mergând pe marginea aleii, iar pe cele mai mari le scutura ușor, să vadă dacă nu cad petale. Bucata mare și cheală din creștetul lui devenise un cerc roșu aprins, mărginit de păr alb, pufos. Trebuia … Citește mai mult
– Ia te uită! Ono-san! exclamă, luminându-se la față. Ce întâmplare fericită să te văd chiar azi! Chiar acum câteva clipe îmi spuneam că de-aș avea niște bănuți în plus aș cumpăra ceva pentru Ono-san, în semn de recunoștință pentru bunătatea sa față de mine. Dar deocamdată nu-mi pot permite decât ceva ieftin și asta … Citește mai mult
Tare urâtă mai era mama. Orice altceva bunicul nu i-ar fi permis niciodată. Era uscată și palidă, pielea ei nu reușea să capete nicio culoare mai acătării, nasul i se înroșea ori de câte ori se supăra sau se bucura, când îi era frig ori când transpira, iar asta doar așa, din pura răutate a … Citește mai mult
Lui Astrid Tuvesson, șefa Brigăzii Omucideri din Helsingborg, i-a părut rău din clipa în care a ieșit din casă. Înăuntru, storurile ascunseseră soarele puternic al primăverii, dar afară strălucirea era mult mai mare decât se așteptase. Dacă nu-și găsea la iuțeală în geantă ochelarii de soare, durerea de cap avea să-i facă țeasta să explodeze. … Citește mai mult
La puțin timp după ce a părăsit Academia din Palacio Recasens, Alicia a trebuit să se oprească pe o străduță ca să vomite. S‑a lipit de piatra rece a zidului și a închis ochii, simțind fierea în gât. A tras adânc aer în piept și a încercat să‑și recapete stăpânirea de sine, însă un nou … Citește mai mult