"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Alleria, câinele pleșuv care îmi veghează viața de câtăva vreme, ciulește urechile și latră scurt, în timp ce notele lui Pino Daniele se răspândesc din combina muzicală în toți cei treizeci și cinci de metri pătrați în care-mi petrec zilele (inclusiv baia și micul balcon care dă spre o străduță întunecată și umedă). Îmi termin … Citește mai mult
Nu te ruga să înțelegi. S-ar putea să ți se întâmple. Am cules cioburile, am ținut de oamenii pe care îi iubeam și am reușit să pun cap la cap povestea. Nu e povestea copilăriei mele, e o mărturisire ca o operație de urgență pe o rană fatală. Ai salvat viața, dar cicatricea rămâne. Amorțește … Citește mai mult
Și chiar și în situațiile deschise, la cocktail-urile în fața tablourilor pline de animale moarte de la Saatchi, trupul meu făcea tot ce putea pentru a-și etala condiția de concubină. Și aș fi vrut pur și simplu să mă desprind de grupul perechilor hetero, ca să mă pierd în cealaltă comunitate, mai colorată. Să ascult … Citește mai mult
Orwell Bookend nu era un om prea fericit. În acel moment, când un liliac mic se uita la el cu ochii lui speciali întorși cu susul în jos, nu era sigur că fusese fericit vreodată. Poate cândva, cu multă vreme în urmă, când încă o mai avea în preajmă pe Aurelia, prima lui soție. Înainte … Citește mai mult
Gladia pipăi șezlongul, să se asigure că nu e prea umed, și apoi se așeză. Cu o atingere a comenzii îl potrivi ca să-i permită să stea jumătate lăsată pe spate, iar cu alta activă câmpul diamagnetic și îi oferi, ca de obicei, senzația de relaxare totală. Și de ce nu? De fapt, plutea – … Citește mai mult
Alice Hart, o fetiță de nouă ani, stătea la birouașul său de lângă fereastră, în casa lor de lemn din capătul aleii, și își închipuia cum ar putea să-i dea foc tatălui ei. Pe biroul din lemn de eucalipt făcut de tatăl ei ținea deschisă o carte de la bibliotecă. Cuprindea mituri despre foc adunate … Citește mai mult
Fetița a fost prima care a auzit bătăile puternice în ușă. Camera ei se afla cel mai aproape de intrarea în apartament. La început, amețită de somn, a crezut că e tatăl ei, care urcase din ascunzătoarea din pivniță. Își uitase probabil cheile și își pierduse răbdarea din cauză că nimeni nu auzise prima lui … Citește mai mult
– Nu-i permis, Artiom. – Deschide-l! Deschide-l acum, n-auzi? – Comandantul stației ne-a spus… Să nu lăsăm pe nimeni afară. – Crezi că-s imbecil? Pe nimeni… cine-i ăsta? Cine-i nimeni? – Am ordine clare! Pentru protecția stației… Împotriva radiațiilor. Am ordine clare. Ai priceput? – Suhoi ți-a dat ordinul? Tatăl meu vitreg ți-a dat ordinul? … Citește mai mult
A fost odată ca niciodată o familie pe nume Willoughby. Era o familie de modă veche și avea patru copii. Băiatul cel mare se numea Timothy și avea doisprezece ani. Barnaby și Barnaby erau doi gemeni în vârstă de zece ani. Nimeni nu‑i putea deosebi, iar faptul că purtau același nume sporea confuzia; de aceea … Citește mai mult
Umbla și azi ca un nebun prin parcuri, căutându-i umbra pe alei. Călca ușor, de parcă urmele pașilor ei erau vii acolo, pe asfaltul încins, și nu voia să le atingă. Vânticelul stârnit după ploaie îi transpunea senzația atingerilor dulci ale pletelor ei pe chipul lui nebărbierit de zile. Acasă nu mai putea să stea. … Citește mai mult