"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
AMBER PATTERSON SE SĂTURASE SĂ FIE INVIZIBILĂ. Venea la sala asta de fitness zi de zi, de trei luni încoace, de trei luni lungi, în care se uitase la femeile acestea cu viață ușoară, care lucrau la singurul lucru de care le păsa. Erau așa de absorbite de ele însele; putea să pună pariu că … Citește mai mult
Când am părăsit Viena, am luat cu mine un singur lucru: o servietă dintr-o piele groasă, cu închizătoare argintie. Am plecat pe grabă și a trebuit să las în urmă multe lucruri. Un dulap din lemn de trandafir pe care Koloman Moser l-a făcut special pentru mine. Colecția mea de costume. Una dintre faimoasele rochii … Citește mai mult
Sâmbătă după-amiază, Ele îmi trimite un mesaj: „Lia vezi că vin spre tine. Avem de povestit.” Oare de ce cred prietenele mele că sunt mereu umărul lor liber, salteaua lor de salvare, sfătuitorul, înțelegătorul și orice alte utilizări îmi mai atribuie? De fapt, cred că sunt un fel de bucătar-psiholog pentru ele: gătesc și ascult. … Citește mai mult
Contextul este totul. M-am costumat și-o să vedeți. Mă fac măscărici la bâlci, telal la târg, actor total, vorbesc în dodii, perorez nepotolit de la tribună. Am sindromul Tourette. Gura mea nu se lasă, deși îndeobște murmur sau șoptesc în barbă de parcă aș citi cu glas tare, mărul lui Adam îmi saltă sub piele, … Citește mai mult
Marți, prima zi Ana Moscăianu își târa de mână copii, cu smucituri scurte. Era nervoasă. Părăsise pentru câteva zile Bucureștiul pentru a veni la Constanța, pe care o prefera oricărei alte stațiuni de pe litoral, deși nu știa de ce. Ce știa, însă, cu siguranță, era că iubea marea și, deși ar fi trebuit să … Citește mai mult
Luna aproape plină, își oglindea chipul în suprafața liniștită a apei. Lacul, înconjurat de pădurea care părea de argint, strălucea sub razele astrului. Era o liniște deplină, de parcă nicio vietate nu sălășluia la adăpostul pădurii. Stelele se reflectau în apa lacului, făcându-l să arate de parcă tot cerul se mutase în adâncurile lui. Din … Citește mai mult
Grijania și anafura mă-sii!!! bolborosi Lituma, simțind că-i vine să vomite, în ce hal te-au lăsat, măi sfrijitule! Băiatul era în același timp spânzurat și tras în țeapă pe bătrânul roșcov, într-o poziție atât de absurdă, încât părea mai degrabă o sperietoare de ciori sau o figură grotescă de carnaval, sfârtecată, decât un cadavru. Înainte … Citește mai mult
Zadarnic Mini, pe scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu gobelinuri vechi zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mănușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și îi scotea botul la iveală. Aerul de … Citește mai mult
Bărbatul conducea o mașină neagră, impecabilă pe un drum drept din Indiana. Când a ajuns la poarta de sârmă cu inscripția ZONĂ RESTRICȚIONATĂ, a încetinit. Paznicul s-a uitat o fracțiune de secundă pe fereastră, apoi a verificat numărul mașinii și i-a făcut semn să treacă. Angajații laboratorului îl așteptau. Poate chiar îi urmaseră instrucțiunile și … Citește mai mult
– Acum! E singur! Vandoros, în fața noastră, își scărpina barba roșcată. Mănuși din piele, o privire tăioasă, întocmai ca o vulpe. – Bun, ce mai aștepți? am șoptit. Soțul meu își slăbi papionul și străbătu încăperea cu pasul lui aparte, țopăit. Așa mă abordase cu mulți ani în urmă, într‑un cinematograf din Atena: „Să … Citește mai mult