"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Un vultur plutea sus de tot pe cerul senin și geros. Prăfuit și obosit de drum, călătorul își desprinse privirea de la pasăre, după care trecu peste un zid scund si grosolan și rămase apoi nemișcat pentru o clipă, cercetând cu ochi atenți scena dinaintea sa. Lanțul vălurat de creste muntoase încununate de zăpezi înconjura … Citește mai mult
Păsărelele ciripeau de zor prin tufișuri. Povârnișul râpei era năpădit de o puzderie stufoasă de mărăcinișuri și buruieni încâlcite, un loc de vis pentru hrană și cuibărit, nu e de mirare că roiau păsărelele. Florinții lansau triluri cu înfrigurare, inarițele si micuțele silvii ciripeau, iar din când în când răsunau pin-pinc-urile cintezelor. Cinteza face-a ploaie, … Citește mai mult
De pe puntea de observare a Turnului Eiffel, orașul se întindea la picioarele lui Magnus Bane și ale lui Alec Lightwood ca un dar. Stelele licăreau, de parcă ar fi știut că aveau competiție, străzile pietruite erau ca niște fâșii înguste de aur, iar Sena era o panglică de argint răsucită în jurul unei casete … Citește mai mult
Viața unchiului Dumitru și a familiei sale era o adevărată robie. Tot câștigul muncii lor era înghesuit de veșnicele datorii către proprietarul moșiei și către stat. Pentru ei era grâul cel mai frumos, porumbul cel mai bun, laptele vacii, ouăle și găinile. Pentru locuitorii magherniței, ciorbă de fasole și mămăligă rea. Viața aceasta învrăjbea pe … Citește mai mult
Din ușă, tanti Mimi o țintuiește cu privirea, fiindcă iar a plecat din salon fără papuci. – Da, bâiguie Diana, dar pe asistentă sinceritatea n‑o mulțumește deloc. – Marș la salon și treci în pat, că dacă te vede domnul Georgescu așa… Diana nu‑l cunoaște pe domnul Georgescu. Aude și tot aude de el de … Citește mai mult
Înnobilarea familiei Trotta era de dată recentă. Bunicul dobândise titlul după bătălia de la Solferino. Era sloven. Sipolje – numele satului său de obârșie – se adăugase titlului. Soarta îl hărăzise unei fapte deosebite. El însă avusese grijă ca timpurile care au urmat să-i șteargă amintirea. În bătălia de la Solferino, bunicul comanda, ca sublocotenent … Citește mai mult
În ziua de 7 aprilie 1939, la ora șase dimineața, tabloul Călărețul cu șoim era expus în muzeul unei țări scandinave. La două mii de kilometri depărtare, într‐un oraș din Italia Centrală, arhitectul Ernesto Mohr, după o noapte în care se perpelise amarnic în urma durerilor de splină, adormise și dormea dus. Undeva, spre est, … Citește mai mult
Doctorul Chardack s-a trezit devreme. Se spală, se îmbracă, își duse în birou o ceașcă de cafea solubilă și New York Times-ul de weekend, răsfoiește paginile de politică, pe care vrea s-o urmărească mai îndeaproape acum, când cursa pentru Casa Albă e mai strânsă. Apoi, lasă din nou ziarul pe masă, cu fața-n jos, își … Citește mai mult
Soarele primăvăratec răzbătea cu greu printre crengile dese ale brazilor. Picături de apă sclipeau orbitor de fiecare dată când ultimele raze ale apusului le atingeau, dovadă a unei ploi recente. Având Marea Crabilor la nord, munții Daras se bucurau de cea mai ploioasa climă de pe continent, dar si ea mai bogată vegetație. Sute de … Citește mai mult
La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi. La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care … Citește mai mult