"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Cu opt ani în urmă DEGETE DE PÂCLĂ SE ÎNCOLĂCEAU ÎN JURUL TATĂLUI lui Bastien în timp ce acesta se îndepărta de unicul său copil. Băiatul se ridică în genunchi în căruța oprită. – Papa, unde mergi? Papa nu îi răspunse. Lumina lunii pline scânteia în părul castaniu al lui Lucien și, în scurt … Citește mai mult
Martine Scarsden oprește mașina pe podul care duce spre oraș, lăsând motorul pornit. Este un pod cu o singură bandă – nu se poate depăși, nu se poate trece pe lângă -, construit cu zeci de ani în urmă, din lemnul eucalipților de pe malurile râului care trece pe sub pod. Se întinde peste toată … Citește mai mult
Nu știu ce zice mama, pentru că vocea i se îneacă‑n mugetul însoțit de funingine al autobuzului care pornește din loc, dezvăluind localul Vulpea și Copoii. Firma de deasupra înfățișează trei câini de vânătoare – trei copoi – care au încolțit o vulpe. Sunt gata s‑o atace și s‑o sfâșie. Un indicator de stradă, ceva … Citește mai mult
Nu sunt divizibilă cu nimeni. Poate că o să-mi fie dat să pricep, la un moment dat, cine m-a pedepsit să rătăcesc pe-aici, atât cât va fi să fie. Singura certitudine pe care o am acum, la o vârstă prag, când iluziile pietrificate au devenit statui ale propriilor eșecuri, lașități, complexe, deraieri etc., e că … Citește mai mult
RIELLE „Comandantul Dardenne a venit la mine în mijlocul nopții, cu fiica lui în brațe. Era plină de sânge. Era sângele mamei ei, după cum a spus aceasta. De-abia putea să vorbească. Nu l-am văzut niciodată speriat. Mi-a pus-o pe Rielle în brațe și a spus: <<Ajută-ne! Ajut-o! Nu îi lăsa să mi-o ia!.>>” Declarația … Citește mai mult
Stai, stai, stai, stai. Totul a durat atât de mult. Parcă șovăind, muntele a lăsat să-i scape luna, lin, ca pe un balon pe care nu-l mai putea ține. În vara aceea, Breavman a avut senzația ciudată că timpul se scurge cu încetinitorul. Era ca la un film pe care proiectorul îl derulează din ce … Citește mai mult
Aparatul Espresso din spatele umărului meu sâsâi ca un șarpe furios. Zgomotul avea ceva sinistru, ca să nu spun drăcesc. Probabil, am reflectat, majoritatea zgomotelor noastre contemporane au această caracteristică. Scrâșnetul furios și intimidant al avioanelor cu reacție ce brăzdează ca niște fulgere cerul; uruitul înfundat și amenințător al metroului care se apropie prin tunel; … Citește mai mult
Dacă stau chiar la marginea dealului înalt care străjuiește satul și vântul rece bate cu putere, iar eu mă aplec câtuși de puțin… Apoi încă puțin, doar cât să simt că vântul mă susține… Am senzația că zbor. După care îmi alunecă piciorul și aproape că zbor de-adevăratelea. Cad, vreau să spun. Mă clatin preț … Citește mai mult
La 19 aprilie, înainte de ziua de naștere a lui Hitler, am fost admis în Jungvolk (secția pentru juniori a Hitlerjugend), așa cum se obișnuia. Părinții mei nu aveau de ales, căci era obligatoriu. Mama a încercat să‑l încurajeze pe tata, spunându‑i că nu aveam frați și că deveneam un copil singuratic, prin urmare îmi … Citește mai mult
Arsinoe, regina fugară din insula Fennbirn, stă cu fața împietrită la birou, înconjurată de ghemotoace de pergament cocoloșit. Nu a dormit decât câteva ore, iar lumina care se revarsă pe ferestrele tăiate în piatră îi rănește ochii, îi evidențiază adânciturile întunecate de sub ei și nuanța ușor cenușie a feței. Nu că ar fi acolo … Citește mai mult