"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Înfiptă pe muchea unei stânci calcaroase, la șase sute de picioare deasupra târgului Petit-Andélys, cetățuia Château-Gaillard domina toată Normandia de Sus. În locul acela, Sena făcea o cotitură largă prin pășunile cu iarba grasă; Château-Gaillard supraveghea fluviul până la zece leghe în josul și în susul apei. Dărăpănăturile acestei fortărețe temute mai încântă și astăzi … Citește mai mult
Când Jimmy avea zece ani, primise în dar de la tatăl lui un raconcs pe post de animal de companie. Cum arăta tatăl lui atunci? Jimmy nu-și poate aduce aminte cu exactitate. Imaginea mamei lui Jimmy încă persistă ca o poză clară, în culori, încadrată de o margine albă de hârtie asemenea unei fotografii Polaroid, … Citește mai mult
Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu știu. Am primit o telegramă de la azil: Mama decedată. Înmormântarea mâine. Sincere condoleanțe. Asta nu înseamnă nimic. Poate că a fost ieri. Azilul de bătrâni e la Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. Voi lua autobuzul la ora două și voi sosi în cursul după-amiezii. … Citește mai mult
Mărețul Ahile. Genialul Ahile, strălucitul Ahile, divinul Ahile… Epitete peste epitete. Noi nu l-am numit niciodată așa, noi îl numeam „măcelarul”. Ahile cel iute de picior. Asta e interesant. Mia mult decât orice, mai mult decât genialitatea lui, mai mult decât măreția lui, viteza era cea care-l definea. Se spune că, odată, îl fugărea pe … Citește mai mult
Mai aveau cinci ore până la Debrețin, oraș unguresc situat mai la est, când trenul opri în mijlocul câmpului. Nu îl anunță nimeni nimic, nu auzi nici măcar un fluierat. Dacă nu ar fi fost tabla acoperită cu zăpadă, nu ar fi știut că a ajuns. Repede, pentru ca nu cumva să plece trenul pe … Citește mai mult
Această trăsătură a caracterului meu a mai pălit și s‐a mai domolit cu timpul, deși chiar și acum a rămas adânc înrădăcinată în mine: din copilărie și până în adolescență, nu pregetam să petrec chiar și o zi întreagă cufundat în visare. Cineva care n‐a cunoscut această experiență aparte a unei vieți în care totul … Citește mai mult
Dimineața dogoritoare de august făcea ca răsuflarea de ceață a mlaștinii să se agațe de stejari și de pini. Pâlcurile de palmieri pitici stăteau neobișnuit de tăcute, dacă nu puneai la socoteală fâlfâitul slab al egretelor ce se ridicau din lagună. Și atunci Kya, de doar șase ani la acea vreme, auzi pocnetul ușii de … Citește mai mult
Am simțit cum transpirația îmi curge pe tâmple, apoi spre bărbie și cum a sfârșit pe mâneca mea. L-am lăsat urcând în avion. El nu m-a văzut, dar eu eram acolo. El nu m-a mai văzut de doi ani, șase luni și patru ore, iar eu îl vedeam aproape zilnic. Am fost atâția ani, mereu, … Citește mai mult
Stăteam pe ultimul rând și urmăream căsătoria cu un alt bărbat a singurei femei pe care aș fi putut-o iubi vreodată. Natalie purta alb, desigur, și arăta splendid, mai necruțătoare ca niciodată. Întotdeauna frumusețea ei avusese o anumită fragilitate și o forță tăcută, și așa cum stătea acolo, Natalie părea eterică, aproape din altă lume. … Citește mai mult
Traian s-a prăbușit, transpirat, cu gura uscată. S-a sprijinit pe genunchi; să stea în genunchi știa cel mai bine. Îl durea pământul arid. Și-a început rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.” Doar pentru rugăciunea asta mai avea salivă – cea mai scurtă rugăciune din istoria religiei lui. A rostit-o o … Citește mai mult