"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Anton ridică privirea, surâzând pe sub lentilele sclipitoare ale ochelarilor de soare Ray Ban Wayfarer. Flutură din mâna liberă la Clint, care îl urmărea pe geamul băii principale de la etajul casei. – Iisuse Hristoase! murmură Clint pentru sine. Îi răspunse la salut și adăugă: – Ai milă! Clint se îndepărtă de lângă fereastră. În … Citește mai mult
Mai întâi – un mare gol în memorie. Apoi podul. Nu știa cum de ajunsese tocmai aici. Aruncase însă o privire în apa întunecată a râului și știuse imediat ce are de făcut. Așezase dosarul voluminos pe balustrada podului, apoi dăduse la o parte coperta. Cercetase preț de o secundă pagina dintâi, înflăcărată de acum … Citește mai mult
Privea petnru prima dată o asemenea întindere nesfârșită de nisip cenușiu. Pe cer, nici urmă de vreun nor. Până și vântul se domolise. Departe, în largul mării albastre, se zăreau insule mărunte, care pluteau ca într-un vis, nepăsătoare la viitorul nesigur al țării. Ambarcațiuni încărcate cu lemn de foc și tot felul de alte mărfuri … Citește mai mult
Căscioara cu două caturi – o odaie jos și o a doua la etaj – se ițea drept pe creasta dealului, ascunsă pe jumătate de patru măslini sarazini uriași, care o înconjurau din cele patru colțuri. Era întocmai cum îi fusese descrisă de Gege. Ușa ferecată și obloanele trase de la ferestre aveau culoarea mâncată … Citește mai mult
Contractul din mâinile lui Chapman poate că era inaplicabil din punct de vedere legal, semnat cu un nume fals și cât se poate de absurd, dar a avut efectul psihologic dorit. Perspectiva unei aventuri l-a entuziasmat pe Chapman. Prietenia pe care o legase la beție în Franța îi dădea o senzație plăcută, desigur, dar gândul … Citește mai mult
Cele două extremități ale giganticului paralelogram erau ocupate, una de faimoasa masă de marmură, atât de lungă, de largă și de groasă, cum niciodată nu s-a mai văzut, spun vechile hristoave, într-un stil care i-ar fi ațâțat pofta lui Gargantua, asemenea felie de marmură pe lume; cealaltă, de capela unde Ludovic al XI-lea a pus … Citește mai mult
Oftez și mă las pe spate pe banchetă, încercând să ignor monologul interminabil al lui Nefericire. Se pare că acesta nu se înșală. Clonele reprezintă o știre extrem de importantă. Țin capul de afiș al știrilor de săptămâni întregi, încă de cqnd au sosit în această vară în Statele Unite, și s-a anunțat că aveau … Citește mai mult
Toate poemele pe care aș fi putut să le scriu, pe care le-am înăbușit în mine din lipsă de talent sau din pasiune pentru proză, vin deodată să-și ceară dreptul la existență, își strigă indignarea și mă copleșesc. Idealul meu de scriitură: să-l asmuțești definitiv pe poetul ascuns în tine; să-ți lichidezi ultimele rămășițe de … Citește mai mult
Comandantul își citește Amadisul pentru a patra sau a cincea oară. Ca în orice alt roman cavaleresc, nu lipsesc bătăliile sângeroase, picioarele și brațele amputate de la încheieturi, trupuri retezate în două, ceea ce spune mult despre forța brutală a acestor cavaleri spirituali, de vreme ce, pe atunci, nu erau cunoscute, nici imaginabile, virtuțile tăioase … Citește mai mult
Cu vreo douăzeci de ani în urmă, tânărul Eddie Kirsch fusese unul ditnre primii lui studenți la Harvard – un pasionat al computerelor, cu părul vâlvoi, care, interesat de coduri, se înscrisese la seminarul de anul întâi susținut de Langdon: „Coduri, cifruri și limbajul simbolurilor”. Profesorul fusese impresionat de inteligența sofisticată a lui Kirsch și, … Citește mai mult