"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Totul a început cu pușculița din porțelan de la mătușa Lily. Mi‑o făcuse cadou de Crăciun, pe când aveam cinci ani. Mama a fost cea care a descoperit că lipsește. – Ţi‑ai ascuns pușculița, Annabelle? Tocmai freca dușumelele din camera mea, iar eu îmi puneam la loc îmbrăcămintea de vară. Nu‑i va fi fost greu … Citește mai mult
Brutarul își scărpină mustața neagră cu un deget acoperit de făină, încărunțind-o și făcându-se astfel, fără voie, să pară cu zece ani mai bătrân. Baghetele lungi, proaspete, cu coaja crocantă acopereau polițele dimprejur și tejgheaua, iar mirosul bine cunoscut îi umplea nările și-i umfla pieptul cu un sentiment de mândrie smerit satisfăcută. Pâinea abia fusese … Citește mai mult
Întinse peste acoperișurile dantelate ale Palatului, aripile nopții îmbrățișează întreaga fire; străjuind, de una singură, bolta posacă, secera lunii își drămuia cu zgârcenie lumina. Un aer greu, înecăcios, adăsta peste grădini și pavilioane, înăbușind orice foșnet; însă la Palat, nicio noapte nu era lipsită de foșnete. Fie că se strecurau pe sub frunzișul copacilor, fie … Citește mai mult
Castello de’Corsi, Toscana Cu șapte luni înainte – noiembrie 1943 Cu un amestec de dor și speranță, Sofia privea către Val d’Orcia unde costișele brune se vălureau sub cerul violet, luminat din spate de soarele la apus. Părea să-și țină răsuflarea. În depărtare, Monte Amiata, gânditor și singuratic, stătea de veghe, cu viile auriu-roșcate și … Citește mai mult
Dezbracă-te. Rin clipi. – Cum? Supraveghetorul ridică privirea din caietul său. – Protocolul de prevenire a copiatului. Făcu un semn spre celălalt capăt al încăperii, către o supraveghetoare. – Du-te cu ea, dacă ții neapărat. Rin își încrucișă strâns brațele la piept și se duse la femeie. Fu condusă în spatele unui paravan, pipăită meticulos … Citește mai mult
Șase ani mai târziu. Ar fi putut să o învinovățească. Ar fi vrut să o facă, dar memoria mamei sale întinsă pe patul de spital – o ființă atât de firavă, doar o umbră a femeii care fusese cândva -, punea stavilă reproșurilor. Își petrecuse copilăria asaltată de întrebări legate de identitatea tatălui ei și, … Citește mai mult
Cu ajutorul shoggothilor, care-și puteau mări masa și astfel puteau fi puși să ridice greutăți uriașe, micile și scundele orașe de sub mare s-au transformat în labirinturi de piatră vaste și impunătoare, asemănătoare cu cele care, ulterior, au răsărit pe uscat. Într-adevăr, extrem de adaptabilii Străvechi trăiseră mult pe uscat în alte părți ale universului … Citește mai mult
Bebelușul a murit. N-a fost nevoie decât de câteva secunde. Doctorul i-a asigurat că nu suferise. L-au învelit într-o husă gri și fermoarul a fost tras peste corpul dezarticulat care plutea în mijlocul jucăriilor. Micuța era încă vie atunci când au sosit ajutoarele. S-a împotrivit ca un animal sălbatic. Au fost găsite urme ale luptei, … Citește mai mult
Se trezise, sau încă visa? Tot mai simțea căldură în laba piciorului drept, o senzație stranie care-i înfiora tot trupul și îi spunea că nu e singură în pat. Amintirile i se-nvălmășeau mai întâi în minte, dar apoi se ordonau ca un rebus pe care-l completezi treptat. Vinul băut după masă le înveselise și le … Citește mai mult
Culorile sângerii ale amurgului se arcuiau blând deasupra țărmului, sărutând urmele ultimelor picături de ploaie. Purtate pe brațe, asemenea unor ibovnice-sirene, coloniile de alge pluteau mândre peste oglinda crestată, contopindu-se cu spuma zăpezie care le împingea furioasă la mal. Ca-ntr-o frumoasă amintire, unduirile și sunetele valurilor se loveau de stânci, imaginând zbuciumul vieții așa cum, … Citește mai mult