"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Se auziră trei lovituri de gong, plasatoarele continuau să primească înapoi hainele, încărcate de blănuri și paltoane în mijlocul lumii care se întorcea. Galeria plătită aplaudă decorul, o grotă din muntele Etna, săpată într-o mină de argint, și ale cărui margini aveau strălucirea banilor noi; în fund, forja lui Vulcan părea un culcuș de astru. … Citește mai mult
Uneori, noaptea, pe plaja întunecată, când cerul este limpede și bolta înstelată mă face să mă simt, simultan, muritor și invincibil, când vântul se potolește și marea nu se mai izbește cu putere de țărm, îi spun mamei mele ce-a însemnat pentru mine. Dar nu știu dacă mă aude. Iar acum tatăl meu – încă … Citește mai mult
Timp de mai bine de o lună ne-am întâlnit aproape în fiecare zi. Nu vreau să spun în amănunt tot ce s-a petrecut în acest interval de timp, deopotrivă de minunat și de oribil. Au existat destule lucruri triste și nu mai vreau să mi le reamintesc. Maria a început să vină la mine în … Citește mai mult
În fața sa, Arya și ceilalți războinici vardeni tușeau și se frecau la ochi cu palmele. Mulți erau încovoiați, de parcă s-ar fi așteptat la o lovitură; alții priveau cu gura căscată la fațada distrusă a fortăreței. Molozul din clădire se revărsa până în mijlocul curții, acoperind mozaicul. Două încăperi și jumătate de la cel … Citește mai mult
Și au mers, au mers, au mers, până când spre seară sosiră morți de oboseală la hanul „La Racul Roșu”. – Să poposim nițel aici, zise Vulpoiul, să îmbucăm ceva și să ne odihnim oleacă. Pe la miezul nopții ne așternem iarăși la drum și când s-or revărsa zorile ajungem tocmai bine în Câmpia Minunilor. … Citește mai mult
Scrooge s-ar fi văicărit zadarnic că pe vremea aceea și la acel ceas din noapte o plimbare nu era deloc potrivită; că patul era cald și că termometrul arăta multe grade sub zero afară; că era îmbrăcat subțire, fiind doar în papuci, halat și scufie de noapte; și că era deja răcit. Nu se putea … Citește mai mult
Circul Struțki a plecat. A încărcat în trenul alb cuștile cu animale, pânza cortului împachetată, pereții grajdurilor, care se desfac și se strâng, cum se desfac și se strâng căsuțele de carton ale jucăriilor. În urmă a rămas un loc gol și urât. Mai mirosea încă a grajd și animale. Câțiva copii dau târcoale să … Citește mai mult
Diana a întors puțin capul, privirea i s-a risipit prin zid, departe. Zâmbetul i-a devenit trist. Era acum în jurul ei o fluiditate care o făcea într-un sens ireală. (Asta era Diana, pe care o cunoșteam poate numai eu.) A șoptit ca pentru ea: „Petre Barbu, Petre Barbu”. După un timp s-a întors către mine, … Citește mai mult
În contrast cu curtea mohorâtă, pavată cu piatră, grădina impresiona prin abundența de flori și diferite plante. Ea se întindea spre soare-răsare, coborând în pantă lină spre țărmul oceanului. Cărările acoperite cu scoici roșcate, fărâmițate, se răsfirau în toate direcțiile. De-a lungul cărărilor creșteau cactuși cu siluete bizare și agave6 cărnoase, de un verde albăstrui, … Citește mai mult
În serile de vară muncitorii ies pe balcon. Casa lor n-avea decât o ferestruică. Scoteau câteva scaune în fata porții și gustau în tihnă bucuria serii. Strada, vânzătorii de înghețată de alături, cafenelele din față și strigătele copiilor ce alergau de la o ușă la alta. Dar mai cu seamă, între ficușii uriași, cerul. Sărăcia … Citește mai mult