"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
El îmi pretinde amintiri clare. Vrea să știe cum o vedeam eu în copilărie pe mama, care era mirosul ei pentru mine, ce simțeam la atingerea ei când n-aveam decât vreo trei anișori. Și spune: – Primele impresii sunt decisive pentru viața ulterioară. Dar eu îi răspund: – Nu e nimic de care să-mi aduc … Citește mai mult
Cu zbuciumul din ultimele zile de februarie și îngrijorările de tot felul nici nu ne-am dat seama că se făcuse martie și vântul se mai domolise. Dar a treia zi după întâmplarea aceasta, coborând dimineața în curte, am înțeles dintr-odată că venise primăvara. O adiere plăcută ca apa călduță sufla peste zid; o ploaie liniștită … Citește mai mult
Doi sergenți tineri au venit repede dinspre clădire și s-au îndreptat fiecare înspre un capăt al zidului. Apoi a sosit colonelul, scund, roșcat și pășind cât de drept putea ca să pară mai înalt. Avea cu el un reporter și un cameraman. Locotenentul a schimbat câteva vorbe cu el și amândoi s-au întors către noi. … Citește mai mult
Primii care s-au dat jos din avion au fost bodyguarzii militari, în uniformă de luptă și purtând ochelari cu lentile reflectorizante; apoi câțiva oficiali trași la indigo, în costume gri-șoricel, fără cravată, cu cămășile încheiate până în gât, urmați de niște tineri în blugi, cu haine de piele, cu tunsoare de fotbaliști, ceasuri occidentale și … Citește mai mult
Erau fragmente de amintiri din anii presărați în viața oricui cu răspântii, momente în care se deschid în fața ta atâtea cărări, încât ți-e greu să faci alegeri. Cuvintele notate în carnețel îi aminteau de articolul despre „materia întunecată” pe care-l trimisese unei reviste de astronomie. Dincolo de evenimentele exacte și de figurile cunoscute, simțea … Citește mai mult
Și de fapt, chiar avea dreptate în această privință. S-a dovedit a fi un arbitru excelent. În prezența lui, ceea ce risca să se încheie într-o explozie de proporții sfârșea doar cu câteva lacrimi sau o cu perplexitate tăcută. De multe ori, când mă rugam să obosească, să plece și să ne lase în pace … Citește mai mult
Era aproape de crăpatul zorilor când Ayi s-a trezit din somn auzindu-și mama cum vomită. În bătaia razelor de lună ce se strecurau prin fereastră a văzut-o stând în genunchi pe marginea patului, cu burta sprijinită pe pernă; se ținea cu amândouă mâinile de perdea, cu gâtul întins, asemenea unei lebede. Vărsa ceva verde, lucios, … Citește mai mult
La început am auzit o voce de bărbat spunându-mi numele și apoi strigând, într-o engleză stricată: „Nu e greșeală, nu?” Era ora două dimineața și eu dormeam dus. Mintea îmi era confuză, ca un câmp de orez bătut de ploaie. Așternutul mai păstra încă o amintire vagă a sexului din după-amiaza aceea și realitatea era … Citește mai mult
Am înțeles imediat că mă exprimasem greșit. Speranța care mă cuprindea de fiecare dată când o vedeam pe Juudit dispăru iarăși și în locul ei mă năpădiră același gânduri care mă bântuiau noapte de noapte, al căror vuiet îmi răsuna în urechi și după ce mă trezeam. Juudit îmi zări pumnii, apoi se mută la … Citește mai mult
De obicei, nu era atât de ambițios. Pe parcursul vizitelor sale în Ambersai, se mulțumea de regulă să șterpelească două-trei brățări de gleznă și un inel pentru nas. Dar când zărise colierul pe tejgheaua aurăresei, i se păruse o ocazie prea bună ca s-o rateze. Aurăreasa era ocupată, discutând cu un client care tocmai examinase … Citește mai mult