Fragmentul zilei – 13 noiembrie 2017: Soroc de viață și soroc de moarte – Erich Maria Remarque

În tăcerea din jur auziră hurducăind o trăsură. O clipă după aceea apăru un cal. Era neliniștit, se ridica în două picioare din pricina umbrelor și se profila fantomatic, cu ochii înspăimântați și cu nările fremătând, în lumina halucinantă. Vizitiul trase de hățuri. Calul zvâcni. Scame de spumă îi zburau din bot. Cei doi trebuiră … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 11 noiembrie 2017: Atlasul secret – Michael A. Stackpole

Moraven rămase tăcut, deși priveliștea capitalei îi inspira aceeași teamă simțită de toți pelerinii. Extinderea Morandei ilustra foarte bine schimbările din lume. Pe măsură ce magia nestăpânită se diminua tot mai mult în teritoriile civilizate, iar comerțul aducea prosperitate, capitala devenea tot mai mult un simbol al speranței. Deși oamenii se temeau mereu de întoarcerea … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 10 noiembrie 2017: Pink Floyd în roșu – Michele Mari

A nouăsprezecea mărturie Michael Rock Pentru că m-am specializat în fotografii de staruri rock, numele meu chiar este de rău augur. A mea este coperta de la Madcap Laughs cu fotografia lui Syd pe podeaua proaspăt vopsită la Earl’s Court Square, a mea este placheta de negăsit cu portrete făcute între ’69 și ’71. Dar … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 9 noiembrie 2017: Geniul – Marie Lu

Uneori, când Day rămâne tăcut, ca acum, mă întreb dacă nu cumva a luat-o razna. Nu pot să îl pierd. Îmi repet mereu că motivele sunt de natură practică: în momentul ăsta, niciunul dintre noi nu ar prea avea șanse să supraviețuiască pe cont propriu. Iar abilitățile lui le completează pe ale mele. În plus… … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 8 noiembrie 2017: Sunset Park – Paul Auster

Deja ai făcut-o. De cum am coborât din autobuz, tu ai primit premiul de pensionare. Pentru toți anii de devotament. Știi cât îți sunt de recunoscător, da? Nu vreau recunoștința ta, MIles. Pur și simplu nu mai vreau să văd cum îți distrugi viața. Nu le-a fost ușor, știi bine. Știu, Să nu crezi că … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 7 noiembrie 2017: Cina blestemată – Ismail Kadare

Așadar, se părea că o mână misterioasă făcuse ca lucrurile să se petreacă astfel încât cei doi medici, cei mai cunoscuți chirurgi din oraș, să se trezească legați unul de celălalt fără putință de scăpare. Și nu numai atât: era evident că aceeași mână nevăzută făcuse ca în toată această poveste să existe un asemenea … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 6 noiembrie 2017: Și mă întunec – Kiersten White

Dacă Vasilisa și-ar fi văzut fiica luptându-se pe podea cu câinii și cu fiul doicii, Bogdan, doica și-ar fi pierdut slujba. Oricum, de la nașterea lui Radu, care avusese loc în urmă cu patru ani, Vasilisa nu își mai părăsise niciodată iatacul. Radu moștenise toată frumusețea pe care tatăl lor și-ar fi dorit-o pentru fiică. … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 5 noiembrie 2017: Născută din fum și os – Laini Taylor

Kishmish se înălță spre cer și dispăru fluturând din aripi. Karou privi în urma lui, dorindu-și să-l fi putut urma. Ce magnitudine a dorinței, se întrebă ea, ar fi nevoie ca s-o înzestreze cu putința zborului? Una mult mai puternică decât cele la care ar avea ea acces vreodată. Brimstone nu era zgârcit cu firțigeii. … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 4 noiembrie 2017: Orașul și câinii – Mario Vargas Llosa

Pe Cava l-a luat cu frig. Spălătoarele, lipsite de ferestre, se aflau în fundul dormitoarelor, de care erau despărțite printr-o ușă subțire de lemn. În anii precedenți, iarna nu ajungea în dormitorul cadeților decât strecurându-se prin geamurile sparte și prin crăpături; dar în acest an devenise agresivă și aproape nici un ungher al colegiului nu … Citește mai mult

Fragmentul zilei – 3 noiembrie 2017: Biblioteca sufletelor – Ransom Riggs

Monstrul stătea la nici o limbă distanță, cu ochii ațintiți asupra gâtlejurilor noastre și creierul veștejit plin de fantezii ucigașe. Aerul era îmbâcsit de pofta pe care o simțea pentru noi. Sufletele-pustii se nasc tânjind după sufletele deosebiților, iar noi eram înșirați în fața lui ca un bufet suedez: Addison, numai bun cât să-l înghiți … Citește mai mult