"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Prețuiesc această bucată de hârtie din multe motive, dar în special pentru interesul pasional de-un moment sau două manifestat de tata – și totuși, sensul cuvintelor lui îmi era refuzat, așa cum chiar el îmi refuza apropierea paternă. Tot ce iubea el era tot ceea ce eu uram. Am fost rănit la începutul lui 1945 … Citește mai mult
Preoții de jos își continuă meditațiile, invocând luminoasele spirite ale trecutului. De aici, spiritele par doar un pic mai mult decât petice sclipitoare de ceață îndesite pe la marginile fântânii. – Asta e o reușită, zice Jey. Cel puțin așa cred. Încuviințez dând din cap, deși eu nu pot desluși spiritele unul de altul, cum … Citește mai mult
Probabil că alunecase în poziția culcat în timpul somnului. Se strădui să se reașeze în capul oaselor, dar încheieturile mâinilor erau lipsite de putere și cearșafurile nu-i ofereau un reazăm solid. Am schițat gestul de a mă ridica să o ajut, dar m-a oprit cu un zgomot ca un mârâit, s-a rostogolit pe o parte … Citește mai mult
Revenind la tata, nici legat de Tedy nu era în stare să ia decizii. Le lua tot capra. Când l-au exmatriculat prima dată pe frati-miu, în clasa a opta, fiindcă îi găsiseră jurnalul în care descria cu amănunte cum avea de gând să pună o bombă în sala de sport și cum avea să-și tortureze … Citește mai mult
Luminile nopții îmi captau atenția. Nu vedeam decât strălucirea farurilor din față. Pe buze simțeam gustul sărat al lacrimilor. Atâtea trăiri, atâtea simțiri… Toate pierdute într-un timp atât de scurt și, totuși, atât de lung. Gândeam doar în față, fără să-mi întorc capul nici măcar în lateral. Copaci impozanți, reclame prost luminate, ceață și întuneric, … Citește mai mult
Mai demult încercam să vindec această presupusă boală, dar mai mult ca sigur că mă aflam pe un drum greșit! Și când spun asta, mă gândesc la fostul meu psiholog cu care îmi plăcea să discut nimicuri. Sau cel puțin, dacă ar mai fi trăit, mi-ar spune același lucru cu specifica-i imbecilitate genială, de care … Citește mai mult
În apartamentul lui Wienis era o liniște mormântală când pe ecranul televizorului apăru imaginea Prințului Lefkin. Regentul lăsă să-i scape o exclamație de uimire văzând fața obosită, tumefiată și uniforma zdrențuită a fiului său; alunecă pe un scaun, cu chipul schimonosit de uimire și gânduri sumbre. Hardin ascultă demn, cu mâinile lăsate ușor pe genunchi, … Citește mai mult
Căutând un dram de siguranță, aruncă o privire în urmă, către soldați. Prin natura meseriei, erau puternici. Dar chipurile umbrite de căștile cu creastă, uniformele și steagurile lor erau străine. Chiar și felul în care călăreau, ritmul clinchetelor lăncilor lor era altfel. Ţinuta lor neîngrijită, formația inexistentă, cel puțin după standardele cunoscute de Iern, toate … Citește mai mult
Am așteptat-o pe Mihaela toată ziua. Îmi spusese că vine fără să precizeze ora. Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sînt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut … Citește mai mult
Se spune că imponderabilitatea poate provoca dezorientare, mai ales la copii, care nu stăpânesc încă sensul direcției. Însă Ender era dezorientat chiar înainte de a părăsi gravitația Pământului. Chiar înainte de lansarea navetei. Erau cu toții nouăsprezece băieți. Umpluseră mai întâi autobuzul, apoi ascensorul. Vorbeau, glumeau, se lăudau și râdeau. Ender rămăsese tăcut. Văzuse cum … Citește mai mult