"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
În iunie 1885, trei francezi au sosit la Londra. Unul era prinț, altul era conte și al treilea era un om de rând cu un nume de familie italienesc. Ulterior, contele a descris scopul vizitei drept „cumpărături intelectuale și decorative”. Sau am putea să începem la Paris, cu o vară mai devreme, cu Oscar și … Citește mai mult
Eram pe scena clubului Latino din South Shields când am realizat că nu mai rezist. Era unul dintre acele cluburi-restaurant care apăruseră peste tot în Marea Britanie în anii 1960 și 1970, toate practic identice: oameni îmbrăcați în costum, așezați la mese, cu friptură de pui în coșulețe și sticle de vin acoperite cu împletitură … Citește mai mult
Era deja vineri-dimineață, iar cei inspirați plecaseră deja ca să-și petreacă sfârșitul de săptămână în afara orașului. Prin urmare, traficul către centru era lejer, iar Harry Bosch ajunse mai devreme la tribunal. În loc să îl aștepte pe Mickey Haller pe treptele din față, unde conveniseră să se întâlnească, hotărî să îl caute pe avocatul … Citește mai mult
Cântecul acela îl auzii de pe Dealul Crucii, acoperind tălăngile. Ciobanul se oprise pe tăpșan, cu fluierul între buze, și odată cu el se oprise și seara. Peste asprele ziduri ale mănăstirii se așezase mai întâi pacea, apoi doina aceea cu gâlgâituri, cu întreruperi din gâtlej, păruse a da ocol zidurilor și a pătrunde printre … Citește mai mult
Ce ar trebui să fac, cum ar trebui să trăiesc și cine ar trebui să devin? Mulți dintre noi își pun aceste întrebări și, dată fiind natura vieții moderne, nu trebuie să sondăm foarte mult după răspunsuri. Înțelepciunea este acum atât de accesibilă și de abundentă, încât se revarsă peste noi din paginile calendarelor, de … Citește mai mult
– Alo? De la capătul celălalt se aude o respirație ușoară, urmată de o fracțiune de secundă de ezitare, dar nu prea mult. Atât cât trebuie, ca să incite, cât să lase loc de echivoc și de interpretare. – Bună seara. Mă bucur de apel. Vocea pe care o aud e plăcută, tânără, și mă … Citește mai mult
N-au stat mult cei doi, doar câteva luni: la primul vânt de toamnă și-au mutat cuibul aiurea. Dar mi-au pricinuit o vară toridă, cu pat încins, cearceafuri mototolite și gânduri, noapte de noapte, despre ce s-o fi întâmplând acolo, sus, la câțiva metri deasupra mea. Nu la fel de mult ca mansarda, dar mă intriga … Citește mai mult
Norii sfâșiați în fuioare alburii învăluiau stelele. Crengile înalte păreau că zgârie cerul întunecat, scuturându-și frunzele deasupra poienii umbrite. Vântul șuiera a pustiu prin luminiș, în vreme ce pe marginile acestuia, tufișurile se unduiau și foșneau de parcă s-ar fi strecurat niște lupi printre ele. În mijlocul poienii, o pisică bătrână și-a încordat umerii în … Citește mai mult
Pentru a zecea oară astăzi, catargele corăbiilor înalte apar în dreapta noastră. Parfumul pe care îl simt se schimbă, așa cum se întâmplă întotdeauna în acest punct. De la aerul răcoros si umed al unei după-amiezi scandinave de weekend, la mirosul portului, cu aroma fumului de grătar a zecilor de fast-food-uri la care se găsesc … Citește mai mult
Primul lucru pe care îl face e să mă fixeze cu ochii ăia ai lui minunați, căprui, și să spună: – Poate c-oi fi eu prea beat ca să-mi dau seama, dar s-ar putea să ai talent. E octombrie 1920 și jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, așadar cânt Rahmaninov. Simt un început … Citește mai mult