"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Paris, Franța, mai 1911 Eva a venit în fugă de după colț, rotindu-se valvârtej în jurul fântânii arteziene din Place Pigalle, la două jumătate fix. Cum deja întârziase intolerabil de mult, și-a înșfăcat poala rochiei albastre, din stofă cadrilată, a ridicat-o și a luat-o la fugă restul drumului, pe aglomeratul Boulevard de Clichy, ajungând în … Citește mai mult
Cling-cling! Sunetul scos de casa de marcat s-a auzit în toată librăria. – Haideți, să mergem! a șuierat un șoricel care stătea pe un teanc de cărți. O mulțime de șoricei au scos capetele din locurile unde stăteau ascunși. Un băiețel care cumpăra o carte cu benzi desenate era atât de adâncit în conversație cu … Citește mai mult
Era rece pe podeaua de lemn a băii din dormitoarele băieților de la SanteVel. Lui Iustinian îi înghețau tălpile și prin bocanci. Dârdâia de frig, gemuit într-un colț, învelit doar de pelerina arsă pe alocuri. Voia să fie singur, departe de colegii săi. Singur cu gândurile sale. În noaptea precedentă aflase ceva neliniștitor. Era interzis … Citește mai mult
De ce iau sfârșit căsniciile? O întrebare mai bună ar fi, poate: De ce încep vreodată? „Un triumf al speranței asupra experienței”, ar fi spus Albie. Așa vorbea el, ținând emoțiile la distanță cu cleștii și pensetele clișeelor, ca un expert în dezamorsarea bombelor. Anii trec și încă nu știu ce circuit a fost de … Citește mai mult
Aș vrea să pot spune că peisajul familiar din centrul orașului Washington mă liniștea, în timp ce mergeam cu mașina, sau că mă cuprindea vreun simț al aventurii, cu fiecare indiciu care ne-a arătat că ne apropiem din ce în ce mai mult de Washington Central. Dar eu eram în vârtejul planificării și obsesiei. Nu … Citește mai mult
Nu reveniseră marți, nici miercuri, nici măcar joi, când fusese stabilită data finală. Punctul de pază armată numărul unu era în alertă permanentă și, dacă oamenii de strajă ar fi auzit până și cel mai stins strigăt de ajutor sau ar fi zărit cel mai vag licăr de lumină pe pereții întunecați și umezi ai … Citește mai mult
Lale se hurducă de-a lungul câmpului, șezând stăpân pe el, cu capul sus. Tânărul de douăzeci și patru de ani nu vede nici un motiv pentru a încerca să-l cunoască pe omul de alături, care din când în când ațipește cu capul pe umărul lui; Lale nu-l împinge la loc. E doar unul dintre nenumărații … Citește mai mult
Bâzâitul muștelor și țipetele supraviețuitorilor luaseră de mult locul răsunătoarelor tobe de război. Trupurile lipsite de viață ale oamenilor și ale creaturilor Fae, împrăștiate pe câmpul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile frânte, care se înălțau spre cerul cenușiu sau de hoitul vreunui cal. În ciuda norilor grei, mirosul avea să devină … Citește mai mult
Peste mări și tări, de-a lungul Râului de Jad, se afla cândva un munte negru ca tăciunele, care străpungea înaltul cerului ca un dinte zdravăn de oțel. Sătenii îi spuneau Muntele Neroditor, fiindcă nu creștea fir de iarbă pe el, iar animalele și păsările nu poposeau niciodată pe culmea lui. La răscrucea dintre Muntele Neroditor … Citește mai mult
– Bună Alisia, se auzi o voce ușor legănată, exact lângă urechea mea dreaptă. Am sărit și m-am răsucit atât de brusc, încât toată băutura pe care o aveam în cel de-al treilea pahar de Space sări pe tipul din fața mea. Era Tanis. Tanis, care privea cu ochii măriți tricoul alb, aproape mulat pe … Citește mai mult