"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Pomii dăinuiau de o veșnicie. Crengile fragile, asemenea sticlei subțiri, scârțâiau sub greutatea noastră. M-am răsucit cu grijă, căci nu trebuia să rănesc copacul. Mi-am pus piciorul drept pe creanga următoare, trăgând ușor stângul după el. În cele din urmă, mi-am găsit o poziție de lucru sigură, incomodă, dar stabilă. De aici, ajungeam la florile … Citește mai mult
Pe mine, apariția subită a lui Fumero în relatarea părintelui Fernando Ramos mă înghețase, însă efectul asupra lui Fermin fusese fulgerător. Pălise și mâinile îi tremurau. – Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermin cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. – Pot să vă ofer un … Citește mai mult
Un ciocănit scandalos în ușa casei bunicii mele din Washington Square North, numărul 19, le-a adus mai întâi pe menajeră și apoi pe însăși bunica în pragul dormitoarelor lor, la ora două, în dimineața de 3 martie 1896. Am continuat să zac în pat, doborât de o mahmureală puternică, ce ar fi trebuit domolită oarecum … Citește mai mult
Deodată nevoia de a-l vedea și de a-mi umple pieptul cu lumina privirii lui a devenit urgentă. Voiam să-l țin în brațe și să-l rog să mă ierte fiindcă nu am știut de la început ce ne lega. Mi-am aruncat ochii spre partea lui de pat. Cearșaful era neatins, iar perna nu purta urma capului … Citește mai mult
– Cum adică nu are brevet de pilot? întreabă ziaristul. Am scotocit în arhiva redacției – are ditamai dosarul. La naiba, cred c-a zburat mai rapid și mai departe decât oricine și a doborât cele mai multe avioane! Cinci sute de avioane, cincisprezece vapoare! A făcut toate astea fără brevet? Linc își șterse vaselina de … Citește mai mult
După cele două volume autobiografice – „Zâmbind din iarbă” și „Jucând cu destinul”, se zice… de succes -, foarte mulți m‑au întrebat când va apărea și al treilea. Firește, privind trăirile din anii ’90. Celor apropiați le‑am răspuns simplu: „Sunt mereu tentat, dar n‑am încă putere…” Era după 2008! Credeam în sinea mea că provocările … Citește mai mult
Din strălucirea de altădată i-a rămas cel puțin atâta: o creștere nobilă. În condițiile de odinioară, căsătoria cu Vasilian ar fi apărut ca o mezalianță, căci domnia sa e născută Papazoglu. Având în vedere atâtea și atâtea lucruri, speculații nefericite, inimiciții politice, a trebuit să se resemneze. Totuși nu se poate spune, nu-i așa? că … Citește mai mult
Canyon nu urma același reguli precum celelalte planete. Nu era cu mult mai mare decât Marte. Până la urmă cu numai câteva sute de ani, atmosfera sa era destul de densă pentru a permite creșterea plantelor fotosensibile. Aerul conținea oxigen, dar mult prea puțin pentru a fi respirat de oameni sau de kzini. Formele de … Citește mai mult
Gillian se oprea întotdeauna lângă biroul meu ca să-mi ceară să petrec timp cu „surorile” mele câtă vreme locuiam la Oxford. Acum, pentru că mai erau doar câteva zile până la sărbătorile wiccane ale echinocțiului de toamnă, își reînnoi eforturile de a mă aduce la sabatul local al vrăjitoarelor. – Lucrez, am spus eu repede. … Citește mai mult
„Cine nu se îngrijește de lucrurile mici va cădea încetul cu încetul în cele mari.” Asta e o vorbă de ascet, de la Avva Dorotei. Mi-a răsărit în minte când am trecut pe lângă Obor și am revăzut, în mulțimea înghesuită la semafor, un chip despre care am scris acum ceva timp. Nu știu ce-or … Citește mai mult