"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Pisica de porțelan care salută Dat fiinc că intrasem în ultima săptămână de cursuri, nu mă așteptam să găsesc în cutia poștală altceva decât niște circulare de la universitate care să mă convoace la consilii – groaznic cuvânt, zău așa -, sau programul seminarelor de vară. Însă în locul hârțogăraiei didactice, în cutia poștală se … Citește mai mult
1886, Botoșani, România Vara – Uite ce-am găsit în sertarul ăsta, spuse Nicolai către fratele lui: carnetul tău de note din liceu, de acum doi ani. Iată ce frumos și caligrafic scrie: Grigore Antipa, carnet de elev, eliberat la data de 30 iunie 1884. Tânărul luă pătrățelul de hârtie în mână. Da, chiar nu mai … Citește mai mult
A fost odată ca niciodată – de fapt, cam pe la începutul secolului XX – când căsătoriile în sânul familiilor regale nu însemnau decât relații aranjate, tratate de pace menite să asigure hotarele sau un mijloc de a consolida alianțele politice. Cei care doreau să se căsătorească din dragoste erau priviți dezaprobator, ca niște persoane … Citește mai mult
Mirosul de zahăr și drojdie o întâmpină pe Vika înainte chiar să intre în prăvălia sub formă de dovleac de pe strada principală a târgușorului lor. Rezistă îmboldului de a se năpusti în Brutăria Cenușăresei – tatăl ei se străduise timp de șaisprezece ani să o învețe să se poarte cuviincios – și se strecură … Citește mai mult
Așa arăta vârsta de patruzeci de ani? Serios? În anul care tocmai se scursese, Meredith se transformase din domnișoară în doamnă. Dintr-odată, fără vreo perioadă de tranziție. Mai rău de-atât, pielea ei începuse să-și piardă fermitatea. Mici pliuri se iviseră în zone unde cândva era netedă. Gâtul i se mai îngroșase, nu exista nici o … Citește mai mult
Mi-am mai aranjat o dată costumul în oglindă, apoi, semeață, am ieșit pe ușă. Pentru că stăteam în Plaistow, zonă aflată relativ aproape de locul unde voiam să ajung, am optat pentru mersul pe jos. era una dintre acele zile în care soarele strălucea binevoitor, binecuvântând cerul cu sclipiri aurii, despuindu-l de mantia gri de … Citește mai mult
Tatăl meu nici nu prea arăta ca alții. Avea o barbă mare și stufoasă și păr lung prins într-o coadă. Purta blugi tăiați și rupți chiar și în toiul iernii și tricouri decolorate cu nume de trupe antice și de demult precum Led Zeppelin și The Who. Uneori purta și sandale. Gav Grasu spunea că … Citește mai mult
Era să uit. Dacă apari în lista mea, ar fi trebuit să primești o hartă. Dau din nou drumul ambalajului în gunoi. Apr și eu pe listă. Acum câteva săptămâni, cu câteva zile înainte ca Hannah să ia pastilele, cineva mi-a strecurat un plic prin fanta de aerisire a dulapului meu. Pe plic scria: „Păstreaz-o. … Citește mai mult
Mi-am petrecut cea mai mare parte a copilăriei ascultând sunetul strădaniei. Ajungea la mine sub forma unei muzici cântate prost, sau, în orcie caz, de niște amatori, trecând prin podeaua dormitorului meu – acel ping ping ping repetat al clapelor pe care elevii aflați cu un etaj mai jos, la pianul mătușii Robbie, învățau gamele … Citește mai mult
Jack Chem își dădu jos ochelarii și înghesui lentilele dezactivate în buzunarul de la piept al salopetei. Lucrase atâta în lumina strălucitoare a soarelui, încât ochii ei căprui erau acum înconjurați de inele palide. Era un bronz de fermier, la fel cu cel pe care-l căpăta tatăl ei după o zi lungă de purtat ochelari … Citește mai mult