"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Bunicăăă!!! Nu mai vorbi așa tare! am mieunat ca o mâță răsfățată, trăgând-o de rochie, rotindu-mi jenată ochii în stânga și-n dreapta, să fiu sigură că nu mă vede cineva cunoscut. – No! La vreme ți-a fi rușine cu mine, mi-a răspuns la fel de sonor, cu o voce slobodă care se izbea de … Citește mai mult
Nimic nu putea stăvili apele, pe care le puteai urmări de la stânci până la fiorduri; din zăpada care cădea din nori și se așternea pe vârfurile munților, până la aburul care se ridica deasupra mării, transformându-se din nou în nori. În fiecare iarnă ghețarul creștea, acumula zăpadă, în fiecare iarnă creștea așa cum trebuia, … Citește mai mult
Întinsă pe canapeaua neagră din catifea, privind în tavanul alb și lucios, de culoarea laptelui, Felicia se simțea exact ca o bătrânică țintuită la pat. O dureau toate oasele de la atâta trândăvit, se simțea slăbită de la nemâncat și parcă paralizată din cauza nemișcării fizice. De prea multe zile nu mai ieșise din casă, … Citește mai mult
Deși aș fi preferat să-mi înghit sabia decât să recunosc, în adâncul inimii mele știam că s-a terminat, în sfârșit. În urmă cu cincizeci de ani, mulțimi de hicsosi apăruseră fără de veste la granița Egiptului nostru, din pustietățile orientale. Erau un popor sălbatic și nemilos, fără vreo însușire izbăvitoare. Aveau două lucruri care-i făceau … Citește mai mult
Tipul de la Natura părea zguduit. Ținea să vadă groapa. Urmări râma groasă a țevii de canalizare, care se ivea puțin din pământ, la ieșirea din casă – dar asta numai fiindcă se deplasase construcția -, dispărea și apărea încă o dată, mai jos, aproape de poartă, când se încârliga spre destinația finală: rezervorul unui … Citește mai mult
Știu că de azi înainte voi începe drumul de întoarcere al vieții mele și că va fi atât de lung încât mă gândesc dacă n-o să-l scurtez singur: n-am nici treizeci de ani. Asta ține doar de puterea amintirilor mele. Deocamdată m-am hotărât să părăsesc acest oraș, în care nu sunt nici bătrâni și nici … Citește mai mult
– Și după aia ? – După aiaa, Raphael mi-a dăruit un inel cu diamante de la Tiffany și m-a cerut de nevastă. Cu telefonul lipit de ureche, Madeline se plimba prin fața pereților înalți de sticlă care dădeau spre pistă. La cinci mii de kilometri depărtare, în micul său apartament din nordul Londrei, cea mai … Citește mai mult
Este miezul zilei, sunt pe Batty Street și mă plimb fără ca mintea să îmi croiască un drum spre o destinație fixă. Tot ce știu este că mă urmărește cineva. Nu pot să recunosc chipul, dar acea față îmi este atât de familiară, o femeie pe care o simt destul de aproape, dar totuși nu … Citește mai mult
Când m-am născut, nu exista un cuvânt care să denumească ceea ce eram de fapt. Îmi ziceau nimfă, crezând c-o să ajung ca mama, mătușile mele și sutele de verișoare. Cum întruchipam cele mai de jos dintre cele mai neînsemnate zeițe, aveam puteri atât de mărunte, încât de-abia ne trăgeam nemurirea din ele. Vorbeam cu … Citește mai mult
Vin fiarele. Eu mă aflu sub punte, în bucătăriile întunecoase, și-l ajut pe Pipistrelle să pună sare pe friptura crudă de ren, când primul țipăt străpunge văzduhul. Pe măsură ce-și pierde din tărie, degetele mi se înțepenesc ca moarte, iar pielea parcă mi-e răscolită de ascuțișul unor bulgari reci de sare. Simt cum mi se-nmoaie … Citește mai mult