"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Se lăsase deja ceața deasă când am ieșit din garsoniera închiriată, pornind prin orașul pustiu, cufundat în haos. Trebuia să ajung într-un loc numit „salon funerar“, deși în zilele noastre i se spune mai degrabă „crematoriu“, căci fusesem anunțat să mă prezint acolo înainte de ora nouă, incinerarea mea fiind programată pentru ora nouă și … Citește mai mult
Creștetul domnului Charles era ars de soare. Vedeam asta în timp ce el își inspecta trandafirii. Studia fiecare floare, mergând pe marginea aleii, iar pe cele mai mari le scutura ușor, să vadă dacă nu cad petale. Bucata mare și cheală din creștetul lui devenise un cerc roșu aprins, mărginit de păr alb, pufos. Trebuia … Citește mai mult
– Ia te uită! Ono-san! exclamă, luminându-se la față. Ce întâmplare fericită să te văd chiar azi! Chiar acum câteva clipe îmi spuneam că de-aș avea niște bănuți în plus aș cumpăra ceva pentru Ono-san, în semn de recunoștință pentru bunătatea sa față de mine. Dar deocamdată nu-mi pot permite decât ceva ieftin și asta … Citește mai mult
Tare urâtă mai era mama. Orice altceva bunicul nu i-ar fi permis niciodată. Era uscată și palidă, pielea ei nu reușea să capete nicio culoare mai acătării, nasul i se înroșea ori de câte ori se supăra sau se bucura, când îi era frig ori când transpira, iar asta doar așa, din pura răutate a … Citește mai mult
Nu am intenția să discut aici religia și știința ca întreg, ci doar anumite aspecte din științele care m-au interesat – științele comunicării și controlului –, care mi se par a fi aproape de frontiera unde știința vine în contact cu religia. Vreau să evit paradoxurile logice care însoțesc pretenții excesive (dar și obișnuite) ale … Citește mai mult
Lui Astrid Tuvesson, șefa Brigăzii Omucideri din Helsingborg, i-a părut rău din clipa în care a ieșit din casă. Înăuntru, storurile ascunseseră soarele puternic al primăverii, dar afară strălucirea era mult mai mare decât se așteptase. Dacă nu-și găsea la iuțeală în geantă ochelarii de soare, durerea de cap avea să-i facă țeasta să explodeze. … Citește mai mult
Soarele bătea disperat în geamuri dis-de dimineață. Nu mai avea răbdare să stea singur și își dorea companionii afară. Știa că sunt în vacanță și se bucura cât putea de tare că aveau să se joace împreună. Ea îi iubea nespus de mult și se rugase de soare să îi mângâie frumos, nu cumva vreodată … Citește mai mult
La puțin timp după ce a părăsit Academia din Palacio Recasens, Alicia a trebuit să se oprească pe o străduță ca să vomite. S‑a lipit de piatra rece a zidului și a închis ochii, simțind fierea în gât. A tras adânc aer în piept și a încercat să‑și recapete stăpânirea de sine, însă un nou … Citește mai mult
Valurile vuiau, rostogolindu-se peste mine cu o violență de nestăpânit. M-am lăsat în voia forțelor naturii fără să opun nicio rezistență. Mă trăgeau tot mai jos, purtându-mă în străfundurile ființei lor, spre sfera albastru-închis, strălucitoare, care le era izvor și origine. Am încremenit în fața energiei copleșitoare a forței concentrate în acel punct. Era mult … Citește mai mult
Un bărbat intră în spital și se duce glonț la recepție. E scund, dar compensează prin corpolență. Vine spre noi de parc-ar fi pornit la război și mă pregătesc pentru impact: – Am o programare! Yinka scrâșnește din dinți și-i oferă zâmbetul ei de milioane: – Bună dimineața, domnule, îmi spuneți cum vă numiți? El … Citește mai mult