"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Din Grajduri a ieșit un polițist în uniformă, mânuind distrat lacătul. A pornit degrabă spre castel, fără să bage de seamă prezența celor doi jurnaliști. Annika s-a luat după el. Picăturile de ploaie care i se prelingeau pe ceafă se întețiseră. Terenul era moale și scăldat de apă, iar Annika mergea din baltă-n baltă. S-a … Citește mai mult
În timp ce adulții îi împingeau de la spate în camera de depresurizare, copiii se strânseră unul în altul, amuțiți. Se auzi un șuier, apoi ușa exterioară se deschise. Strânși ciorchine în jurul adulților, ieșiră precauți, izbindu-se unul de altul pe când înaintau. Strălucirea era prea mare pentru a se putea vedea ceva. Se aflau … Citește mai mult
La Londra, Harry Fox tocmai era pe punctul de a intra sub duș, când sună telefonul. Înjură, își trase un prosop pe el și se duse să răspundă. – Harry, la telefon Ferguson. Ții minte ce-ai spus, că numai un hoț poate să prindă alt hoț. Mi-ai dat o idee foarte interesantă. Du-te la birou … Citește mai mult
Era puțin înainte de momentul apusului, când Erin ajunse în locul acela care îi obseda gândurile de ani de zile. Își amintea și acum șocul din ziua în care a împlinit 15 ani și a descoperit prima dată acel luminiș, cu tovarășii săi de joacă. Fugiseră de acasă, dornici să se scalde în râu, într-un … Citește mai mult
Sortam lingă G. G. Într-o dimineață. Așa-i ziceau: G. G. Numele lui real era George Greene. Dar de ani de zile i se zicea doar G. G. și după o vreme arăta a G. G. Era factor de pe când abia trecuse de douăzeci de ani și acum se apropia de șaptezeci. Vocea-i pierise. Nu … Citește mai mult
Simt un junghi în stomac și-mi vine să mă chircesc de durere. Făcusem șapte luni de terapie numai ca să pot auzi numele lui Nico fără să simt cum îmi transpiră palmele și tălpile. Mai făcusem încă un an și jumătate ca să pot dormi noaptea fără să-mi bântuie visele. Nico Hadrian nu-mi luase viața. … Citește mai mult
Așa stând lucrurile, să redăm pretinselor mele isprăvi dimensiunea cuvenită: n-am luat niciodată parte la o luptă adevărată. De altfel, nu eram niciodată înarmat, asta n-ar fi făcut decât să-mi pună în pericol deplasările. Iată de ce, atunci când m-ați întrebat, ieri, dacă am luat calea armelor, n-aveam cum să răspund, cu mâna pe inimă, … Citește mai mult
Zece minute mai târziu mașina trase în fața unui restaurant dintr-un mic cartier italienesc. Pe stradă nu era nici țipenie de om și, dată fiind ora târzie, puțină lume mai zăbovea încă la cină. Michael își făcuse griji că șoferul va intra împreună cu ei, însă tânărul rămase afară, în mașină. Mediatorul nu pomenise despre … Citește mai mult
Al lu’ Parizianu râse batjocoritor, se sculă de la masă și le plăti consumația, le puse apoi mâinile pe umeri, îl rugă pe Nilă să aibă grijă de tatăl său, să-l ia să doarmă cu el și fără să le mai adreseze vreun cuvânt ieși din cârciumă și îi lăsă acolo să stea mai departe … Citește mai mult
Luni întregi se scurseră… Dacă cititorul n-are nimic împotrivă, vom trece peste acest interval de timp. Și îl vom ruga pe cititor să intre cu noi într-una din fortărețele regale ale cărei turnuri masive, formidabile, teribile, păzitoare a unor sângeroase amintiri, sumbre evocatoare de fantome, dominau mlaștinile și lacurile ce se întindeau la nord-est de … Citește mai mult