"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Se auziră trei lovituri de gong, plasatoarele continuau să primească înapoi hainele, încărcate de blănuri și paltoane în mijlocul lumii care se întorcea. Galeria plătită aplaudă decorul, o grotă din muntele Etna, săpată într-o mină de argint, și ale cărui margini aveau strălucirea banilor noi; în fund, forja lui Vulcan părea un culcuș de astru. … Citește mai mult
Era zece și jumătate când, întorcându-se de la un concert, trăsura care îi ducea pe Poiccart și pe Manfred spre vest, traversă piața Hanover și o luă pe Oxford Street. – Ceri să îl vezi pe editor, explica Manfred, te duc în birouri, le explici ce treabă ai cu cineva, le pare foarte rău dar … Citește mai mult
Uneori, noaptea, pe plaja întunecată, când cerul este limpede și bolta înstelată mă face să mă simt, simultan, muritor și invincibil, când vântul se potolește și marea nu se mai izbește cu putere de țărm, îi spun mamei mele ce-a însemnat pentru mine. Dar nu știu dacă mă aude. Iar acum tatăl meu – încă … Citește mai mult
În cele din urmă, îl descoperi pe Camel în Biblioteca de Nord. În mod normal, ei nu lucrau acolo – locul era supra încălzit, iar spațiul îngust și dreptunghiular, combinat cu mobilierul și decorațiunile verzulii, îți dădea impresia că te afli într-un acvariu pentru pești tropicali. Biblioteca de Nord era folosită pentru consultarea cărților rare … Citește mai mult
Fotoliul de nuiele al lui Carow scârțâi și se clătină sub greutatea folarhului, deși se lăsase ușor în el. Carow tocmai ședea la fereastră, în penumbra amurgului, și privea spre orașul din vale, când folarhul intrase neanunțat și se așezase. – Sunt cam îngrijorat și nu-mi găsesc tihna în casa mea. Nu mai am pe … Citește mai mult
Timp de mai bine de o lună ne-am întâlnit aproape în fiecare zi. Nu vreau să spun în amănunt tot ce s-a petrecut în acest interval de timp, deopotrivă de minunat și de oribil. Au existat destule lucruri triste și nu mai vreau să mi le reamintesc. Maria a început să vină la mine în … Citește mai mult
A doua zi, după-amiază, m-am dus din nou s-o văd pe Miss Barkley. Nu era în grădină, așa că m-am îndreptat către intrarea laterală a vilei vinde trăgeau ambulanțele. Am intrat și am văzut-o pe infirmiera-șefă, care m-a informat că Miss Barkley e de serviciu. „știți, e război”. I-am spus că știu. – Dumneata ești … Citește mai mult
Era un lucru idiot, firește, idiot, rău, blamabil, impardonabil… Și, în plus, ineficace: era genul de răzbunare mizeră care nu ameliorează firea corpului didactic… Cu toate astea, am să mor fără să ajung să-mi regret vreodată poznele cu găinile, scrumbia și bietele mele limbi de vită tăiate. Laolaltă cu omuleții mei năstrușnici, ele făceau parte … Citește mai mult
Visa cu ochii deschiși. Era copil și se plimba, împreună cu mama lui, pe marginea unui lac cu ape verzi. – Puiule, vezi cât de limpede e? îl întrebă ea, mângâindu-i creștetul. Ici și colo, răsăreau pâlcuri de stuf în bătaia vântului. Un cârd de rațe sălbatice ateriză cu zgomot pe suprafața apei, stârnind mici … Citește mai mult
Gearoid privi bordul. – N-ar fi fost nimic rău într-o escală la Bangor. O mică distracție. – Ar fi o pierdere de timp, Bangor pute. – Ești sărit. Nu e nimic în neregulă acolo. – L-au împuțit când au construit debarcaderul. Îmi aduc aminte când puteai să mergi la Bangor cu trenul sâmbăta, să faci … Citește mai mult