"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
În serile de vară muncitorii ies pe balcon. Casa lor n-avea decât o ferestruică. Scoteau câteva scaune în fata porții și gustau în tihnă bucuria serii. Strada, vânzătorii de înghețată de alături, cafenelele din față și strigătele copiilor ce alergau de la o ușă la alta. Dar mai cu seamă, între ficușii uriași, cerul. Sărăcia … Citește mai mult
Era o scurtă bucată muzicală de Mozart: una dintre acele melodii care te fac să te gândești că le-ai mai auzit și înainte, chiar dacă nu-i așa. Îmi imaginam bobinele magnetofonului lui Rupert învârtindu-se în culise, tonalitățile muzicii strânse, prin magnetism, din lumea subatomică a oxidului de fier. Și pentru că, probabil, erau aproape două … Citește mai mult
Șuhov mai stătu exact atât cât era cuviincios să stea după ce dăduse terciul. Aștepta ca Cezar să-l trateze cu o țigară. Cezar, însă, nu-și mai amintea de loc că el se află acolo, în spatele lui. Șuhov se întoarse și plecă, fără să facă zgomot. „Nu-i prea frig afară, observă el, se poate zidi”. … Citește mai mult
În timp ce Wilhelm de Orania, după ce se asigurase că cei doi adversari ai săi erau morți, galopa pe drumul Leydei urmat de colonelul van Deken pe care-l găsea puțin prea compătimitor pentru a-i acorda și în viitor aceeași încredere, Craeke, servitorul credincios, călare și el pe un cal viguros, departe de a-și închipui … Citește mai mult
Aerul dimineții era proaspăt și răcoros. Scarlett respiră adânc, savurându-i prospețimea. O briză ușoară îi ridică părul, lipit pe ceafa transpirată. De când nu se mai pieptănase de o sută de ori, așa cum îi cerea Mammy. Nu-și putea aminti. Bătrâna o să fie furioasă. Vai… Își acoperi gura cu pumnul mâinii drepte pentru a-și … Citește mai mult
Deoarece știința e ciudată, un animal ciudat, care-și caută vizuina în locurile cele mai absurde, și lucrează după planuri meticuloase care din exterior nu pot fi considerate decât de nepătruns, ba uneori chiar ridicole, ce par o vană vagabondare, dar, în realitate, ele, dimpotrivă, sunt geometrice poteci de vânătoare, capcane, răspândite cu o înțeleaptă artă, … Citește mai mult
Piesă de păpuși, ca Romeo și Julieta privită cu binoclul întors. Și nici măcar atât; e ca și cum te-ai uita cu binoclul întors la fantomele lui Romeo și Julieta. Iar Romeo se numea odată John Rivers, era îndrăgostit, și avea cel puțin de zece ori mai multă viață și energie decât în mod obișnuit. … Citește mai mult
Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede gheme de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agate, un cămin permanent care să le primească și să le … Citește mai mult
Am în față o fotografie, o veche fotografie alb-negru aproape ireală. O fotografie în care se mișcă ceva. Lumina de miez de vară a anului 1989 tremură ușor pe zidurile masive ale Liceului Frații Buzești din fundal, în timp ce un grup de tineri și câțiva adulți aliniați pe patru rânduri privesc spre aparatul fotografic. … Citește mai mult
Marriott se trezi, reamintindu-și de acel lucru de necrezut pe care îl zărise cu o seară înainte în camera de zi goală. Memoria, ageră și precisă ca o imagine vizuală, l-a smuls brusc din pat. Își îmbrăcase la iuțeală halatul și se îndrepta spre camera de zi când încetini pasul și se opri gândindu-se. E … Citește mai mult