"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
În dimineața zilei de 1 Decembrie 1918, s-a săvârșit Sfânta Liturghie cu Te-Deum în cele două biserici românești din Alba Iulia, iar la ora 10.00 s-a întrunit Marea Adunare Națională Constituantă, la care au luat parte cei 1228 de deputați și delegați oficiali. În biroul Adunării au fost aleși trei președinți – George Pop de … Citește mai mult
Am o fotografie veche, alb‑negru, din anii 1920, reprezentând o femeie de la un circ ambulant care plutește într‑un acvariu uriaș, plin cu apă, cu părul unduindu‑se în jurul capului și picioarele ascunse într‑o falsă coadă de sirenă făcută dintr‑o țesătură metalică cu fir textil care imită solzii. Femeia este subțire, cu trăsături angelice și … Citește mai mult
După ce au plecat din Palatul de Smarald, care se dovedise că nu era al lui Oz – dar unde se afla acum mormântul acelui individ antipatic pe care ka-tet-ul lui Roland îl cunoscuse sub numele de Omul Tic-Tac -, Jake a început să meargă mult înaintea lui Roland, Eddie și Susannah. – Nu-ți faci … Citește mai mult
Am înaintat luminându-ne pașii cu lanterna și felinarul, atenți să nu ne împiedicăm de crengile copacilor. Se auzea doar foșnetul frunzelor căzute, strivite sub tălpile noastre. Nici un alt sunet nu mai răzbătea din pădurea întunecată. Aveam senzația apăsătoare că suntem înconjurați de creaturi ascunse, care stau și ne pândesc cu răsuflarea tăiată. Întunericul adânc … Citește mai mult
Te-ai întrebat vreodată cât durează să sapi un mormânt? Nu te mai întreba. Pare o eternitate. Indiferent cât crezi că durează, înmulțește cu doi. Sunt sigură că ai văzut asta în filme: eroul, poate cu un pistol la cap, sapă tot mai adând în pământ, transpirând și mormăind, până când ajunge la o adâncime de … Citește mai mult
Se crăpa de ziuă, dar încă nu se ivise prima geană de lumină. Zori cenușii. Vântul dinspre miazănoapte șfichiuia Muntele Bukhan și biciuia vâjâind dealul ce mărginea Waryong-dong, tăios ca lama unui cuțit. În întunericul dimineții, frunzele se rostogoleau printre pavilioanele înalte și încăperile îngrămădite pe deal ale curtenilor. Acoperite de un strat de promoroacă … Citește mai mult
Eu sunt scriitorul. Așa îmi spune toată lumea. Prietenii, părinții, familia și chiar și cei pe care nu-i cunosc, dar care, recunoascându-mă ei pe mine în locuri publice, vin și-mi zic: ”Nu sunteți cumva scriitorul acela…?” Ei da, sunt scriitorul, asta e identitatea mea. Oamenii cred că, fiind scriitor, viața îți este mai degrabă liniștită. … Citește mai mult
Jocul final a început. Viitorul nostru este nescris. Viitorul nostru este viitorul vostru. Ce va fi va fi. Fiecare are o versiune despre originea sa. Am fost făcuți de Dumnezeu. Am fost trimiși pe Pământ de extratereștri. Ne-am născut din materia primordială, în care a căzut un fulger. Sau am fost teleportați prin portaluri cosmice. … Citește mai mult
N-am să uit nicodată ziua în care Ken a venit și mi-a spus că Otoosan (Tatăl) mă invită în Japonia pentru o vacanță de o lună. Japonia? Simpla rostire a acestui cuvânt mă face să-mi dea lacrimile de un preaplin pe care, probabil, n-o să-l pot exprima niciodată. Eram în ultimul an de facultate, la … Citește mai mult
La radioul prin satelit cânta jazz ambiental, un compromis făcut între cei doi ocupanți ai mașinii. Lacy, proprietara Toyotei Prius și deci a radioului, ura muzica rap aproape la fel de mult cât ura Hugo, pasagerul ei, muzica gen country contemporan. Nu reușiră să se hotărască între emisiunile sportive, radioul public, hituri vechi, comedie pentru … Citește mai mult