"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
– Ia întoarce-te-n călcâie, fiule! Ptiu, că tare caraghios mai ești! Ce-i cu anteriele alea popești pe voi? Chiar așa umblați toți la Academie? Astfel îi întâmpină bătrânul Bulba pe cei doi feciori ai săi, care-și făcuseră învățătura la Bursa din Kiev și se întorseseră acasă la tatăl lor. Feciorii lui de-abia descălecaseră. Erau flăcăi … Citește mai mult
– Să mergem, mamă, spuse Avdotia Romanovna, va face cu siguranță așa cum a promis. L‑a readus o dată la viață pe Rodea, și dacă e adevărat că doctorul se învoiește să rămână aici peste noapte, ce poate fi mai bine? – Uite, dumneavoastră… dumneavoastră… mă înțelegeți, pentru că sunteți un înger! strigă plin de … Citește mai mult
Ceea ce-l interesă însă mai mult pe Serge fură amorașii zugrăviți deasupra ușilor. Se supăra că nu putea să înțeleagă ce jocuri jucau, atât erau de șterse picturile. Ajutat de Albine, trase o masă, pe care se cocoțară amândoi. Albine dădea lămuriri. – Uite, aceia aruncă flori. Sub flori nu se mai zăresc decât trei … Citește mai mult
Cele două extremități ale giganticului paralelogram erau ocupate, una de faimoasa masă de marmură, atât de lungă, de largă și de groasă, cum niciodată nu s-a mai văzut, spun vechile hristoave, într-un stil care i-ar fi ațâțat pofta lui Gargantua, asemenea felie de marmură pe lume; cealaltă, de capela unde Ludovic al XI-lea a pus … Citește mai mult
Doamna Grunbach nu mai adăugă nimic, așteptând să vadă cum va reacționa K. și dacă-i va permite să vorbească mai departe. Dar K. o lăsă mai întâi să se frământe, învârtind gânditor lingurița în cafea și tăcând. Apoi se uită la ea și spuse: – Ați renunțat la vechile bănuieli în privința domnișoarei Burnster? – … Citește mai mult
După ce îl cercetă atent, vânătorul se înapoie la locul lui. Trecând din nou pe lângă doamne, se opri o clipă admirându-le frumusețea și răspunse cu o satisfacție vădită la înclinarea din cap a lui Alice, pe care aceasta o însoți cu un surâs amabil. Când ajunse lângă iapa care-și alăpta mânzul, făcu de asemenea … Citește mai mult
Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată când viața mea fusese zguduită din temelii, câștigasem până la urmă câte ceva, câștigasem mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar și ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puțină înțelegere. În ceea ce privește latura ei burgheză, viața mea fusese, de la … Citește mai mult
Când mă gândesc la copilăria mea, mă asemuiesc cu un stup de albine în care tot soiul de oameni simpli și șterși au adus întruna, ca și albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-mi sufletul, fiecare cu ce se învrednicea. De multe ori, mierea pe care o aduceau era necurată și amară, dar … Citește mai mult
Trecură trei ani, în care Nehliudov n-a mai văzut-o pe Katiușa. O reîntâlni abia când, tocmai ieșit proaspăt ofițer, în drum spre regiment se abătu din nou pe la mătușile sale; acum însă nu mai semăna deloc cu tânărul care își petrecuse, cu trei ani în urmă, o vară la moșia lor. Pe atunci fusese … Citește mai mult
Duduia Mari era frumușică și delicată la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe care îl ducea. Deprinsă să … Citește mai mult