"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mai aveau cinci ore până la Debrețin, oraș unguresc situat mai la est, când trenul opri în mijlocul câmpului. Nu îl anunță nimeni nimic, nu auzi nici măcar un fluierat. Dacă nu ar fi fost tabla acoperită cu zăpadă, nu ar fi știut că a ajuns. Repede, pentru ca nu cumva să plece trenul pe … Citește mai mult
Această trăsătură a caracterului meu a mai pălit și s‐a mai domolit cu timpul, deși chiar și acum a rămas adânc înrădăcinată în mine: din copilărie și până în adolescență, nu pregetam să petrec chiar și o zi întreagă cufundat în visare. Cineva care n‐a cunoscut această experiență aparte a unei vieți în care totul … Citește mai mult
Dimineața dogoritoare de august făcea ca răsuflarea de ceață a mlaștinii să se agațe de stejari și de pini. Pâlcurile de palmieri pitici stăteau neobișnuit de tăcute, dacă nu puneai la socoteală fâlfâitul slab al egretelor ce se ridicau din lagună. Și atunci Kya, de doar șase ani la acea vreme, auzi pocnetul ușii de … Citește mai mult
Stăteam pe ultimul rând și urmăream căsătoria cu un alt bărbat a singurei femei pe care aș fi putut-o iubi vreodată. Natalie purta alb, desigur, și arăta splendid, mai necruțătoare ca niciodată. Întotdeauna frumusețea ei avusese o anumită fragilitate și o forță tăcută, și așa cum stătea acolo, Natalie părea eterică, aproape din altă lume. … Citește mai mult
Mașina era una fără însemne, un sedan oarecare, de fabricație americană, vechi de câțiva ani. Însă o deconspirau flancul negru al anvelopelor și cei trei bărbați dinăuntru. Cei doi de pe locurile din față purtau uniforme albastre. Cel din spate era mare cât o casă și era îmbrăcat în costum. Pe trotuar erau doi băieți … Citește mai mult
În casa copilăriei mele trăia un intrus. Din afară, toată lumea credea că familia Schmitt era alcătuită din patru membri – doi părinți și doi copii –, când, de fapt, la domiciliul nostru locuiau cinci persoane. Intrusul stătea permanent în salon și acolo dormea, acolo veghea ursuz, nemișcat și nepoftit. Luați cu treburile, adulții nu-l … Citește mai mult
Barcelona, ianuarie 2017 Doamnei Reina Gené Stimată doamnă, Scuzați‐mi îndrăzneala de a vă trimite această scrisoare. Nu ne cunoaștem. Sunt profesor (suplinitor) la Universitatea din Lleida, specialist în critica feministă și în literatura scriitoarelor celei de‐a Doua Republici. Pregătesc un volum cu corespondența, pe care aș dori‐o cât mai completă posibil, a romancierei Ilda Moreu, … Citește mai mult
Viața omului este atât de strâns înfășurată în povești, încât ne-am desensibilizat complet față de strania lor putere vrăjitorească. Așadar, ca să începem această călătorie, trebuie să smulgem lustrul de familiaritate care ne împiedică să remarcăm ciudățenia unei povești. Nu trebuie decât să deschidem o carte de povești, aproape orice carte de povești, și să … Citește mai mult
Munții Smoky în sine au fost o încântare. Era o dimineață de octombrie perfectă. Drumul urca abrupt prin păduri de foioase, împestrițate de soare, pline de poteci și vaste, apoi, la o altitudine mai mare, se deschidea spre priveliști vaste. De-a lungul drumului prin parc existau puncte de observație unde puteai să oprești mașina și … Citește mai mult
Prima oară am intrat în magazinul cu haine la mâna a doua anul trecut, pe la sfârșitul toamnei. Eram înghețată și flămândă. Întunericul umed de noiembrie atârna deasupra orașului și oamenii trăgeau spre orice era cald și luminos. De la intrare porneau niște traverse curate și colorate, care intrau printre umerașele cu haine aranjate în … Citește mai mult