"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Părul lung, ca smoala, îi cădea pe față în șuvițe dezordonate și lucitoare. Ochii, ascunși în parte de o șuviță rebelă, se scăldau într‐o insolentă culoare acvamarin și indicau o energie ieșită din comun. Un zâmbet alb îi tăia fața, în timp ce stătea așezat comod la o masă simplă, din lemn. Se juca cu … Citește mai mult
Cântând la Olympia, la Paris, nu pot executa un tremolo. Mai exact, cânt, dar fără finețe, fără acuratețe – cum fac chitariștii începători care produc o gâlgâială surdă în loc de note. Nimeni nu observă nimic, și Olympia se dezlănțuie în ovații. Îmi uit până și eu rateul, dar, după ce mă urc în limuzină … Citește mai mult
Primele două apeluri fuseseră de la Marlo, asistenta lui Angie, dar al treilea fu chiar de la Angie, iar Madeline lăsă să intre mesageria vocală. Știa ce urma să-i spună Angie, pentru că Marlo transmisese mesajul foarte clar: aveau nevoie de prezentarea noului roman până vineri. Sau, cel mai târziu, luni. Afacerea lor se învârtea … Citește mai mult
Lada Dracul își croise drum prin sânge și oase ca să obțină castelul. Asta nu însemna că voia să petreacă timp în el. Era o ușurare să scape din capitală. Înțelegea necesitatea unui sediu al puterii, dar ura faptul că acesta era Târgoviștea. Nu putuse să doarmă în odăile acelea de piatră, goale și totuși … Citește mai mult
Linden îl citise la aeroportul din Los Angeles înainte de a decola spre New York, unde trebuia să fotografieze o actriță britanică pentru Vanity Fair. Le trimisese mai departe mesajul surorii lui, Tilia, la Londra, și mamei lui, Lauren, în Valea Drôme, care trebuiau să i se alăture la Paris în vinerea aceea. Linden nu-l … Citește mai mult
Locuiesc singură într-un garaj, alături de un laptop și o grenadă veche de mână. E bine și călduț aici. Stau întinsă într-un pat de spital și n-am nevoie de altă mobilă în afară de vasul de toaletă, și acela foarte greu de folosit. E o adevărată aventură să ajung la el: trebuie să parcurg întâi … Citește mai mult
Cu mult timp înainte să se fi aflat că el însuși era tatăl a doi copii făcuți cu femei diferite, una din Drimoleague și cealaltă din Clonakilty, părintele James Monroe stătea în altarul bisericii Our Lady, Star of the Sea, în parohia Goleen, West Cork, și o proclama pe mama mea drept târfă. Familia stătea … Citește mai mult
Jack coborî treptele de parcă erau o provocare pentru ea, câte două sau trei deodată, așa încât Christopher fu nevoit să alerge pentru a ține pasul. Pe parcursul drumului, fata nu dădu semne că ar face vreun efort: rămase perfect senină, cu ochii reci, buzele strânse și fără a răsufla din greu sau sacadat. Nu … Citește mai mult
Atunci când Lila și cu mine am decis să urcăm pe scara întunecată care ducea, treaptă cu treaptă, rampă cu rampă, până la apartamentul lui don Achille, a început prietenia noastră. Îmi amintesc lumina violacee din curtea interioară, mirosurile unei seri călduțe de primăvară. Mamele pregăteau cina, era timpul să intrăm în casă, dar noi … Citește mai mult
Telefonul lui Dooley m‐a trezit în apartamentul meu de la hotelul Gritti la ora șapte dimineața. Voia să mă vadă. Era urgent. Vocea avea un ton imperativ și amenințător, care m‐a deranjat. Eram amândoi membri ai Comitetului Internațional pentru Salvarea Veneției dar, chiar și ținând cont de ritmul în care se scufunda Orașul Dogilor, situația … Citește mai mult