"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Nu plănuise să rămână treaz toată noaptea. Se gândise să plece de la Grand Duc pe la miezul nopții și să prindă câteva ore de somn în Gara de Nord, înainte ca trenul să-l ducă înapoi la Toulouse. Acum – aruncă el o privire la ceas – e aproape șase dimineața. Montmartre are acest efect … Citește mai mult
Secera a ajuns târziu, într‑o după‑amiază rece de noiembrie. Citra era la masa din sufragerie, se chinuia cu o problemă dificilă de algebră, manevra variabilele și nu reușea să rezolve necunoscutele X sau Y, când această variabilă nouă și mult mai distrugătoare i‑a intrat în ecuația vieții. La familia Terranova veneau des musafiri, așa că … Citește mai mult
Ziua a șaptea: când am știut amândoi Iarba se umezise. Era udă, mohorâtă și plină de gunoi. Se întindea până la marginea întunecată a pădurii și forfoteau în ea puzderie de furnici, melci greoi și păianjeni care-și țeseau pânza. Pământul de sub noi mai absorbea o ultimă urmă de căldură. Eddie stătea întins lângă mine … Citește mai mult
Au trecut zece secunde din momentul în care Daemon Black s-a așezat pe scaun și până m-a împuns în omoplat cu pixul lui special. Zece secunde lungi. M-am întors spre el și am inspirat parfumul acela unic, vegetal, care era doar al lui. Daemon și-a retras mâna și a început să se bată ușor peste … Citește mai mult
Era sânge pe podiumul din Sala Consiliului, sânge pe scări, sânge pe pereți și pe podea și pe bucățile rupte din Sabia Mortală. Mai târziu, Emma își va aminti de toate acestea ca de un soi de ceață roșie. În minte îi revenea mereu un fragment dintr-o poezie, ceva legat de cum nu îți poți … Citește mai mult
Peter îngenunche lângă mama lui. Aceasta murmură somnoroasă ceva. – Trebuie să ai grijă să nu te ardă soarele, mami, spuse Peter amabil. Vrei să te dau cu cremă pe spate? Viola Fortune mormăi ceva care aducea cu un da. Peter scoase cutiuța. Îi era greu să deșurubeze capacul fără degetul arătător. Își trase pe … Citește mai mult
Trebuie să ai ghinion. Asta nu înseamnă că trebuie în sensul că e nevoie, ci trebuie să ai ghinion așa, ca mine, oameni buni – am știut încă de dimineață că n-o să fie bine. Am simțit asta cu toată ființa mea și tocmai de aceea mi-am pus două ceasuri să sune, pentru orice eventualitate: … Citește mai mult
Gata, s-a isprăvit. Plaja Big Sur e pustie și rămân lungit în nisip, chiar în locul unde căzusem. Aburii mării îmblânzesc lucrurile: în zare, nici un catarg; pe o stâncă, înaintea mea, mii de păsări; pa o alta, o familie de foci; tatăl țâșnește neostenit în ape, lucios și plin de abnegație, cu un pește … Citește mai mult
Voiam sa fie întuneric. Dar, în acea noapte de vară, luna, ca o secera argintie, se strecura, când și când, printre nori, de parcă ar fi vrut să-și râdă de mine. Iar eu voiam să fie întuneric. Cărasem doi saci din piele către creasta scundă, ce marca granița nordică a domeniului meu. Domeniul meu. Se … Citește mai mult
Când aveam zece ani, făceam parte dintr-un grup de copii care, în fiecare duminică, erau scoși la licitație. Nu eram vânduți: ni se cerea să defilăm pe o estradă pentru a găsi amatori care să ne ia. În public puteau să se afle la fel de bine adevărații noștri părinți, întorși în sfârșit din război, … Citește mai mult