"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
M-a luat cineva până în San Bernardino. E un oraș feroviar și aveam de gând să mă sui într-un marfar care pleca spre est. Dar n-am făcut-o. M-am întâlnit cu un tip într-o sală de biliard și am început să jucăm. Era momeala perfectă pe care Dumnezeu i-o scoate în cale unui fraier pentru că … Citește mai mult
Jasnah Kholin se prefăcea că se bucură de petrecere, fără să dea în niciun fel de bănuit că avea de gând să poruncească uciderea unuia dintre oaspeţi. Umbla prin sala ticsită de lume a ospăţului, luând seama la cum încleia vinul limbile şi cum înceţoşa gândurile. Pe cale să-şi bea minţile, unchiul ei Dalinar tocmai … Citește mai mult
1! 2! 3! Și! NIMIC! De la capăt: 3! 2! 1! Și! Tot nimic. Cred că am murit, să mor io! Măcar m-am menținut la același nivel de incompetență de când nu ne-am mai întâlnit sau ne-am menținut… În caz că, între timp, ați uitat să citiți și creierul își revine greu din concediu. În … Citește mai mult
În ultimii ani când domnișoara Rinke a venit la noi, mai cosea când una, când alta, însă multă vreme ședea la mașina de cusut fără să lucreze. Cosea un tiv, nu se mai oprea la capătul materialului și reușea să facă o încurcătură de fire în fața căreia rămânea nedumerită și tristă. Băga o ață … Citește mai mult
Sării pe plaja îngustă de pe șalupa ce venea de la Sorrento. Cârduri de băieți se jucau printre bărcile răsturnate sau își scăldau trupurile de un bronz strălucitor în valurile care se spărgeau de țărm, iar bătrâni pescari, cu bonetele lor frigiene pe cap, stăteau în fața bărcilor-case și își cârpeau năvoadele. De partea cealaltă … Citește mai mult
Mă învoiesc, dând ușurată din cap. Intrăm și ne așezăm la o masă dintr-un colț al sălii birtului. – Ce mai fac părinții și frații mei? întreb eu înanite ca Jacob să deschidă gura. – Bine. – Asta-i tot ce-mi poți spune? – Ce vrei să-ți spun? Le e bine. Ca de obicei. Îi face … Citește mai mult
Asemenea gânduri bombastice meritau încă un pahar, mai plin, și mi l‑am turnat. Cu capul sprijinit în palma dreaptă, mă apropiam de zona aceea slab luminată unde autocompătimirea devine ușor plăcută. Eu eram un caz special al acelui exil general, deși nu la Adam mă gândeam. Nu era mai inteligent decât mine. Nu încă. Nu, … Citește mai mult
Totul a început în după-amiaza în care m-am hotărât să dau acel telefon pe care îl tot amânam de câteva săptămâni. – Aș dori să vorbesc cu dumneavoastră despre Guille, domnul Antunez, i-am spus bărbatului care mă asculta la celălalt capăt al firului. S-a așternut puțin liniștea și imediat el a vrut să șție mai … Citește mai mult
După ce au plecat din Palatul de Smarald, care se dovedise că nu era al lui Oz – dar unde se afla acum mormântul acelui individ antipatic pe care ka-tet-ul lui Roland îl cunoscuse sub numele de Omul Tic-Tac -, Jake a început să meargă mult înaintea lui Roland, Eddie și Susannah. – Nu-ți faci … Citește mai mult
Am înaintat luminându-ne pașii cu lanterna și felinarul, atenți să nu ne împiedicăm de crengile copacilor. Se auzea doar foșnetul frunzelor căzute, strivite sub tălpile noastre. Nici un alt sunet nu mai răzbătea din pădurea întunecată. Aveam senzația apăsătoare că suntem înconjurați de creaturi ascunse, care stau și ne pândesc cu răsuflarea tăiată. Întunericul adânc … Citește mai mult