"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Capitolul 1. Gassin, sudul Franței, primăvara lui 1998 Emilie a simțit cum slăbea strânsoarea mâinii care i-o ținea pe-a ei și și-a coborât privirea către maică-sa. Privind-o, avea senzația că, odată cu sufletul ce părăsea trupul lui Valérie, dispărea și durerea care, până atunci, schimonosise chipul muribundei. Astfel, Emilie a putut să uite de obrajii … Citește mai mult
Cu opt ani în urmă DEGETE DE PÂCLĂ SE ÎNCOLĂCEAU ÎN JURUL TATĂLUI lui Bastien în timp ce acesta se îndepărta de unicul său copil. Băiatul se ridică în genunchi în căruța oprită. – Papa, unde mergi? Papa nu îi răspunse. Lumina lunii pline scânteia în părul castaniu al lui Lucien și, în scurt … Citește mai mult
Nu știu ce zice mama, pentru că vocea i se îneacă‑n mugetul însoțit de funingine al autobuzului care pornește din loc, dezvăluind localul Vulpea și Copoii. Firma de deasupra înfățișează trei câini de vânătoare – trei copoi – care au încolțit o vulpe. Sunt gata s‑o atace și s‑o sfâșie. Un indicator de stradă, ceva … Citește mai mult
Stai, stai, stai, stai. Totul a durat atât de mult. Parcă șovăind, muntele a lăsat să-i scape luna, lin, ca pe un balon pe care nu-l mai putea ține. În vara aceea, Breavman a avut senzația ciudată că timpul se scurge cu încetinitorul. Era ca la un film pe care proiectorul îl derulează din ce … Citește mai mult
La 19 aprilie, înainte de ziua de naștere a lui Hitler, am fost admis în Jungvolk (secția pentru juniori a Hitlerjugend), așa cum se obișnuia. Părinții mei nu aveau de ales, căci era obligatoriu. Mama a încercat să‑l încurajeze pe tata, spunându‑i că nu aveam frați și că deveneam un copil singuratic, prin urmare îmi … Citește mai mult
Aud sunetul de craniu spart înainte ca stropii de sânge să ajungă la mine. Tresar și fac un pas scurt înapoi pe trotuar. Unul dintre călcâie nu nimerește bordura, așa că mă prind cu mâinile de stâlpul unui semn de Parcare Interzisă pentru a-mi menține echilibrul. În urmă cu doar câteva secunde, bărbatul se afla … Citește mai mult
Toți strămoșii pe linie bărbătească ai lui Pavel Alekseevici Kukoțki fuseseră medici începând cu sfârșitul secolului al XVII‑lea. Primul dintre ei, Avdei Fiodorovici, este amintit într‑o scrisoare din 1698 adresată profesorului de anatomie Ruysch din Utrecht, de la care împăratul rus cu numele de Piotr Mihailov învățase anatomie cu un an înainte. Tânărul suveran îi … Citește mai mult
A doua zi AM SENZAŢIA CĂ O SĂ‑MI EXPLODEZE CAPUL. GATA, nu mai beau niciodată. O să încerc și eu „ianuarie pe uscat”. Bine, e un pic cam târziu, având în vedere că a trecut o săptămână din lună, dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Nu? Așadar, aseară, planul era să nu mai … Citește mai mult
În loc de cuvînt înainte Am fost un om zdrobit, întors spre moarte, nu înspre viață. La 30 de ani, mă imaginam trăind încă doar cîțiva ani, la fel de zbuciumat cum am trăit mereu. Apoi, murind devreme. Cu un ochi priveam spre moarte, iar cu celălalt spre copiii mei, opintindu-mă să mai trăiesc o … Citește mai mult
Ghemuită sub plapumă, Camille se uita din pat la mierla care stătea pe pervazul ferestrei. Vântul de toamnă se auzea șuierând la geam, iar soarele se juca printre frunzele copacilor, proiectându-și razele aurii pe pereții verandei. Deși plouase toată noaptea, cerul era acum de un albastru senin care anunța o frumoasă zi de octombrie. Culcat … Citește mai mult