"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Te-ai întrebat vreodată cât durează să sapi un mormânt? Nu te mai întreba. Pare o eternitate. Indiferent cât crezi că durează, înmulțește cu doi. Sunt sigură că ai văzut asta în filme: eroul, poate cu un pistol la cap, sapă tot mai adând în pământ, transpirând și mormăind, până când ajunge la o adâncime de … Citește mai mult
Eu sunt scriitorul. Așa îmi spune toată lumea. Prietenii, părinții, familia și chiar și cei pe care nu-i cunosc, dar care, recunoascându-mă ei pe mine în locuri publice, vin și-mi zic: ”Nu sunteți cumva scriitorul acela…?” Ei da, sunt scriitorul, asta e identitatea mea. Oamenii cred că, fiind scriitor, viața îți este mai degrabă liniștită. … Citește mai mult
N-am să uit nicodată ziua în care Ken a venit și mi-a spus că Otoosan (Tatăl) mă invită în Japonia pentru o vacanță de o lună. Japonia? Simpla rostire a acestui cuvânt mă face să-mi dea lacrimile de un preaplin pe care, probabil, n-o să-l pot exprima niciodată. Eram în ultimul an de facultate, la … Citește mai mult
La radioul prin satelit cânta jazz ambiental, un compromis făcut între cei doi ocupanți ai mașinii. Lacy, proprietara Toyotei Prius și deci a radioului, ura muzica rap aproape la fel de mult cât ura Hugo, pasagerul ei, muzica gen country contemporan. Nu reușiră să se hotărască între emisiunile sportive, radioul public, hituri vechi, comedie pentru … Citește mai mult
– Următorul! Agentul vamal strigă persoana din fața mea, iar eu mă apropii de linia mare și roșie, lovind absentă cu piciorul în obstacolul despărțitor și sprijinindu-mi mâna pe bara strălucitoare a balustradei. Din căte se pare, la Heathrow nu sun benzi ajustabile, cel mai probabil, mereu se formează cozi lungi, din moment ce au … Citește mai mult
De ce iau sfârșit căsniciile? O întrebare mai bună ar fi, poate: De ce încep vreodată? „Un triumf al speranței asupra experienței”, ar fi spus Albie. Așa vorbea el, ținând emoțiile la distanță cu cleștii și pensetele clișeelor, ca un expert în dezamorsarea bombelor. Anii trec și încă nu știu ce circuit a fost de … Citește mai mult
Bâzâitul muștelor și țipetele supraviețuitorilor luaseră de mult locul răsunătoarelor tobe de război. Trupurile lipsite de viață ale oamenilor și ale creaturilor Fae, împrăștiate pe câmpul de luptă, erau separate, pe alocuri, doar de aripile frânte, care se înălțau spre cerul cenușiu sau de hoitul vreunui cal. În ciuda norilor grei, mirosul avea să devină … Citește mai mult
– Bună Alisia, se auzi o voce ușor legănată, exact lângă urechea mea dreaptă. Am sărit și m-am răsucit atât de brusc, încât toată băutura pe care o aveam în cel de-al treilea pahar de Space sări pe tipul din fața mea. Era Tanis. Tanis, care privea cu ochii măriți tricoul alb, aproape mulat pe … Citește mai mult
Povestea începe în Spania, în provincia Almeria, la exact cinci kilometri spre nord de El Alquian, pe drumul N 340. Ne aflam la început de vară, fără doar și poate la jumătatea lui iulie, cam spre sfârșitul anilor 2010 – mi se pare că Emmanuel Macron era președintele Republicii. Era vreme frumoasă și teribil de … Citește mai mult
Istoria ne-a dezamăgit, dar nu contează. La sfârșitul secolului, un pescar bătrân și soția lui s-au hotărât să ia câțiva chiriași, ca să câștige niște bani. Amândoi se născuseră și crescuseră în satul pescăresc Yeongdo – o insuliță de vreo opt kilometri, din apropierea orașului-port Busan. În îndelungata lor căsnicie, femeia adusese pe lume trei … Citește mai mult