"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Diana a întors puțin capul, privirea i s-a risipit prin zid, departe. Zâmbetul i-a devenit trist. Era acum în jurul ei o fluiditate care o făcea într-un sens ireală. (Asta era Diana, pe care o cunoșteam poate numai eu.) A șoptit ca pentru ea: „Petre Barbu, Petre Barbu”. După un timp s-a întors către mine, … Citește mai mult
Până la urmă Declan reuși să se smulgă din grupul admiratoarelor lui și își făcu loc să ajungă la Holly. – Ia te uită, Domnul Popularitate. Sunt onorată că ai venit să schimbi o vorbă cu mine. Toate fetele o măsurau pe Holly de sus până jos, întrebându-se ce naiba vedea Declan la femeia asta … Citește mai mult
În timpul nopții am visat că picasem din nori pe pământ, unde nu era nici țipenie de om. Mi-am scuturat praful de pe haine și am pornit în căutare, orașul era pustiu, deși știam că acolo ar fi trebuii să fie mulți oameni. Am străbătut parcuri și străzi, m-am uitat prin magazine și prin case. … Citește mai mult
În contrast cu curtea mohorâtă, pavată cu piatră, grădina impresiona prin abundența de flori și diferite plante. Ea se întindea spre soare-răsare, coborând în pantă lină spre țărmul oceanului. Cărările acoperite cu scoici roșcate, fărâmițate, se răsfirau în toate direcțiile. De-a lungul cărărilor creșteau cactuși cu siluete bizare și agave6 cărnoase, de un verde albăstrui, … Citește mai mult
Era o scurtă bucată muzicală de Mozart: una dintre acele melodii care te fac să te gândești că le-ai mai auzit și înainte, chiar dacă nu-i așa. Îmi imaginam bobinele magnetofonului lui Rupert învârtindu-se în culise, tonalitățile muzicii strânse, prin magnetism, din lumea subatomică a oxidului de fier. Și pentru că, probabil, erau aproape două … Citește mai mult
Șuhov mai stătu exact atât cât era cuviincios să stea după ce dăduse terciul. Aștepta ca Cezar să-l trateze cu o țigară. Cezar, însă, nu-și mai amintea de loc că el se află acolo, în spatele lui. Șuhov se întoarse și plecă, fără să facă zgomot. „Nu-i prea frig afară, observă el, se poate zidi”. … Citește mai mult
Deoarece știința e ciudată, un animal ciudat, care-și caută vizuina în locurile cele mai absurde, și lucrează după planuri meticuloase care din exterior nu pot fi considerate decât de nepătruns, ba uneori chiar ridicole, ce par o vană vagabondare, dar, în realitate, ele, dimpotrivă, sunt geometrice poteci de vânătoare, capcane, răspândite cu o înțeleaptă artă, … Citește mai mult
Piesă de păpuși, ca Romeo și Julieta privită cu binoclul întors. Și nici măcar atât; e ca și cum te-ai uita cu binoclul întors la fantomele lui Romeo și Julieta. Iar Romeo se numea odată John Rivers, era îndrăgostit, și avea cel puțin de zece ori mai multă viață și energie decât în mod obișnuit. … Citește mai mult
Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede gheme de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agate, un cămin permanent care să le primească și să le … Citește mai mult
Am în față o fotografie, o veche fotografie alb-negru aproape ireală. O fotografie în care se mișcă ceva. Lumina de miez de vară a anului 1989 tremură ușor pe zidurile masive ale Liceului Frații Buzești din fundal, în timp ce un grup de tineri și câțiva adulți aliniați pe patru rânduri privesc spre aparatul fotografic. … Citește mai mult