"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Epuizată de atâta alergat, vulpea deșertului, cu coada-i stufoasă și roșcată, își găsi refugiul într-o scobitură dintr-o stâncă, sperând că urmăritorii îi vor pierde urma. Dar comandantul Mehy, în fruntea unui grup de vânători înrăiți, era un animal de pradă și mai de temut decât vulpoiul pe care-l urmăreau de câteva ore prin deșert. Nervos … Citește mai mult
Ei da, nu aveam cum sa îi spun Laurei că Damian, ca și alți prieteni din anturajul meu, sau dușmani, de altfel, puteau să mă viziteze independent de voința mea, fără să aibă nevoie de acea presupusă cheie despre care bălmăjeam. Am încercat să îi arunc un zâmbet care se dorea degajat, lipsit de ascunzișuri. … Citește mai mult
Mica lor înfruntare acționă ca un duș rece asupra mea. Dintr-odată, mi-am dat seama că o expuneam pe Mati la lucruri despre care n-ar fi trebuit să știe. – Mati, am început să vorbesc repede, mânată de urgența pe care pulsațiile ceasului mi-o imprimau în carne, trebuie să fug… Vorbim mai târziu. O împingeam spre … Citește mai mult
Astea toate fuseseră gândurile maică-mii și ale lui buni, când erau de vârsta mea. M-am uitat la buni la fel de atentă cum mă uitam în oglindă. Pentru că acolo era nasul meu, viitorul meu nas. Coapsele ei erau ale mele. Felul cum își apleca umerii în față când mergea era felul cum aveam să … Citește mai mult
Cu pălăria de paie într-o mână, Gwen se sprijini de balustrada acoperită de sare și privi în jos din nou. Urmărea nuanțele schimbătoare ale oceanului de mai bine de o oră, precum și bucățelele de hârtie, cojile de portocală și frunzele care pluteau în derivă. Acum, că apa se schimbase dintr-un turcoaz-aprins într-un cenușiu spălăcit, … Citește mai mult
El îmi pretinde amintiri clare. Vrea să știe cum o vedeam eu în copilărie pe mama, care era mirosul ei pentru mine, ce simțeam la atingerea ei când n-aveam decât vreo trei anișori. Și spune: – Primele impresii sunt decisive pentru viața ulterioară. Dar eu îi răspund: – Nu e nimic de care să-mi aduc … Citește mai mult
Cu zbuciumul din ultimele zile de februarie și îngrijorările de tot felul nici nu ne-am dat seama că se făcuse martie și vântul se mai domolise. Dar a treia zi după întâmplarea aceasta, coborând dimineața în curte, am înțeles dintr-odată că venise primăvara. O adiere plăcută ca apa călduță sufla peste zid; o ploaie liniștită … Citește mai mult
Doi sergenți tineri au venit repede dinspre clădire și s-au îndreptat fiecare înspre un capăt al zidului. Apoi a sosit colonelul, scund, roșcat și pășind cât de drept putea ca să pară mai înalt. Avea cu el un reporter și un cameraman. Locotenentul a schimbat câteva vorbe cu el și amândoi s-au întors către noi. … Citește mai mult
Primii care s-au dat jos din avion au fost bodyguarzii militari, în uniformă de luptă și purtând ochelari cu lentile reflectorizante; apoi câțiva oficiali trași la indigo, în costume gri-șoricel, fără cravată, cu cămășile încheiate până în gât, urmați de niște tineri în blugi, cu haine de piele, cu tunsoare de fotbaliști, ceasuri occidentale și … Citește mai mult
Erau fragmente de amintiri din anii presărați în viața oricui cu răspântii, momente în care se deschid în fața ta atâtea cărări, încât ți-e greu să faci alegeri. Cuvintele notate în carnețel îi aminteau de articolul despre „materia întunecată” pe care-l trimisese unei reviste de astronomie. Dincolo de evenimentele exacte și de figurile cunoscute, simțea … Citește mai mult