"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Annemarie își aranjă mai bine în spate rucsacul voluminos, ca să echilibreze balansul manualelor. – Ești gata? zise ea privindu-și prietena. – Nu, răspunse Ellen râzând. Știi că n-am cum să câștig, am picioare mai scurte. Nu putem merge pur și simplu, ca niște oameni civilizați? Ellen era o fetiță de zece ani, scundă și … Citește mai mult
Undeva, pe un geam, sub arcadele de viță sălbatică, anunțau programul sezonului, ceea ce era neobișnuit. Se lucra în diminețile de vacanță și seara, după apus, între nouă și unsprezece, când Saiyed nu putea să-și închipuie cine ar mai dori să danseze în vârful degetelor. Repetau probabil în sala de jos, unde cele două ferestre … Citește mai mult
N-o mai văzusem de câțiva zeci de ani. Chipul odinioară frumos era distrus, gleznele îi deveniseră enorme. Părul, altădată șaten, era acum roșcat-aprins, lung, așa cum îl purta când era mică, dar rar și întins pe pământul de flori proaspăt arat. Doar un picior era încălțat cu un pantof scâlciat, cu un toc jos; în … Citește mai mult
Aveam 30 de ani când am rămas însărcinată pentru prima oară. Înainte de asta, nu mai simțisem nicio tresărire maternă. Când prietenii mei își aduceau la petreceri copiii în micile lor cărucioare, îmi păre rău pentru ei (părinții), fiindcă toată treaba părea să fie un mare deranj. Iar când eram întrebată dacă mi-ar fi plăcut … Citește mai mult
Întuneric. Peste tot plutea o negură groasă, amestecată cu un miros de pământ ud și frunze moarte. Mâinile lui pipăiră stofa albă, strângând-o cu putere între degete. Când se sforță să smulgă țesătura, ceva zvâcni sub el, zguduindu-l. Era ca și cum materialul mătăsos s-ar fi transformat în cenușă fină, răsfirându-se printre degetele lui. Încercă … Citește mai mult
Walden oftă din greu. Churchill îl învinsese. Într-un fel, se simțea chiar ușurat, fiindcă așa putea să se remarce și nimeni nu putea să dea vina pe el. „Scrisoare de la rege, bătrâne, s-ar fi justificat el; n-am avut ce face, știi cum e.” – Poftește-l pe domnul Churchill înăuntru, îi spuse el lui Pritchard. … Citește mai mult
Întrebarea lui aproape că o făcut pe Pegeen să-i dea lacrimile. – Le-a zis despre tine. Le-a zis că trăiesc cu tine. – Și ei ce-au avut de spus despre asta? – Mama a răspuns la telefon. El dormea. – Și cum a primit vestea? – M-a întrebat dacă e adevărat. I-am zis că nu … Citește mai mult
De obicei, lumea nu mă mai întreabă nimic după asta. Cei mai mulți sunt doar politicoși. Părinții mei, familia mea, nu neapărat, dar alții? Profesorul suplinitor care se miră că tușesc și că trebuie să ies din clasă – și apoi să mă duc la cabinetul medical – și apoi să dea un mic telefon … Citește mai mult
Ana nu mai fusese de multă vreme așa îngrijorată. De când își prinsese fiul cu cele două fetișcane, Iustin devenise prea tăcut. Era mai tot timpul plecat, și când venea acasă, zăcea posomorât în camera lui. Ca să-l scoată din starea deprimantă, îl invită pe Gabriel la cină. Acesta acceptă imediat, știind de la fiica … Citește mai mult
Se ridică și se întinse, dezmorțindu-și oasele, apoi se puse în mișcare și bătu în ușa carlingii. Aceasta se deschise și el își vârî capul înăuntru. Francesca auzi murmurul unei conversații și râsete. Când se întoarse, Phillipo zâmbea larg, radios. – Piloții spun că totul e OK, senhora! Francesca îi mulțumi bodyguardului, se lăsă din … Citește mai mult