"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mi-amintesc că m-am trezit cândva după-amiază devreme. Am deschis ochii și am văzut deasupra mea cerul. Era albastru, ușor înnorat, era cald și mi-am dat seama imediat că era prea cald pentru luna aprilie. Ba puteai spune chiar că era caniculă. Era destul de liniște, deasupra mea nu se zăreau avioane inamice, nu se auzeau … Citește mai mult
În ziua grozăviei, Susan Shepherd trebăluia în hulubărie, împrăștiind în tava lungă de metal amestecul de boabe de sorg, grâu și mazăre. Câțiva puiandri cu caș la gură și-au ridicat somnoroși căpșoarele de sub aripă, dar nu s-au obosit să plece din cuib. Ceilalți porumbei erau cu toții afară, dând roată deasupra pășunii verzi unduitoare … Citește mai mult
Tot ce trebuie să faci e să te apleci și să smulgi pastila de pe podea. Doar chestia asta rapidă și dezgustătoare. Să-ți arunci pastila în gură și să o înghiți și totul va fi în regulă. Mai bine decât în regulă, totul va fi perfect. O perfecțiune pe care nici nu ți-o poți imagina. … Citește mai mult
Iarăși luase foc undeva în timpul nopții. A simțit imediat mirosul când a coborât, fără să‑și pună paltonul, pe strada cufundată în liniștea duminicală și acoperită cu un strat subțire de zăpadă. De data asta trebuie să fi fost foarte aproape de casa lor. Mirosul pătrunzător era foarte diferit de cel al pâclei obișnuite a … Citește mai mult
Au trecut două săptămâni de când mă aflu aici. Aproape că m-am obișnuit cu programul din armată. Un singur lucru mă sâcâie: înviorarea pe care trebuie să o fac la ora cinci dimineața! Asta lăsând la o parte hrana de zi cu zi, lucru care nu mai intră în discuție din moment ce ea, hrana, … Citește mai mult
Ridică din umeri. – Am să joc probabil vreo două partide de bridge în minus. – David, e minunat! – Mi s-a spus că lumina e nemaipomenită. – La fel ca în California. Chiar mai bună. Fără smog. – Au chiar și ceva echipament la Assuan. Studiouri, tehnicieni. Dacă vrem. Figuranți – zece la cent. … Citește mai mult
În iunie 1885, trei francezi au sosit la Londra. Unul era prinț, altul era conte și al treilea era un om de rând cu un nume de familie italienesc. Ulterior, contele a descris scopul vizitei drept „cumpărături intelectuale și decorative”. Sau am putea să începem la Paris, cu o vară mai devreme, cu Oscar și … Citește mai mult
Primul lucru pe care îl face e să mă fixeze cu ochii ăia ai lui minunați, căprui, și să spună: – Poate c-oi fi eu prea beat ca să-mi dau seama, dar s-ar putea să ai talent. E octombrie 1920 și jazzul e pretutindeni. Eu habar n-am de jazz, așadar cânt Rahmaninov. Simt un început … Citește mai mult
Plec de la muncă gândindu-mă la moarte. Știu prea bine că nici unul dintre cei care merg la serviciu în Seul nu e fericit, dar eu sunt, fără îndoială, cea mai nefericită dintre toți. Azi-noapte, în somn, m-a chinuit iar amintirea dureroasă a morții. M-am zbătut violent, ca o fecioară care-și apără onoarea, dar degeaba. … Citește mai mult
– E PENTRU TINE!
Liz, asistenta de la galerie, mi‑a înmânat telegrama. Hârtie albastru pal, scris albastru, îndrăzneț. Am întors‑o pe o parte și pe cealaltă. În timpul războiului învățaserăm să ne temem de telegrame. Războiul se terminase și toți cei care se mai putuseră întoarce acasă o făcuseră deja, însă frica rămăsese, spaima de a citi din nou acele cuvinte: „Vă informăm cu regret că…”
– Ai de gând să o deschizi? m‑a întrebat Liz.
– Desigur!