"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Mi-era drag acest cântec. Sașka știa fiindcă amândoi, și el, și eu, îl auzisem întâia dată în nouă sute nouăsprezece, la gurile Donului și în stanița Kagalnițkaia. L-am învățat de la un vânător care-și făcea meseria prin apele prohibite. Acolo, în apele prohibite, își depun peștii icrele și se adună nenumărate cârduri de păsări. Peștele … Citește mai mult
Creșteam într-un mediu fericit cu moderație, mai curând sărac, dar fără mari lipsuri și frustrări. Locuiam pe o stradă îngustă dintr-un cartier select al Madridului, lângă piața Paja, la doi pași de Palatul Regal. La o aruncătură de băț de zarva continuă din centrul orașului, trăiam printre rufe puse la uscat, în miros de leșie, … Citește mai mult
Orchestra lui Ochialbi începea să se tânguie. Sunetul era ca fumul de țigară. Ți se insinua în suflet o boală incurabilă. Apoi se făcea cleios, languros, funerar. Într-o clipă parchetul se încărca de perechi. Gogu rămânea pe margine, așteptând să se încingă atmosfera. Trei-patru tangouri nu le dansa, se ținea deoparte. Zeul nu se amesteca … Citește mai mult
Guvernatorul îl privi drept în față un timp, dus pe gânduri, căutând să afle cum ar putea el să se apropie prin acest dar de stăpânul său. – La sfârșitul acestei luni, îi zise în cele din urmă, faraonul sărbătorește ziua victoriei, ca de obicei în ultimii zece ani, și aș putea să-i fac o … Citește mai mult
Câteva zile mai târziu, în timp ce stătea împreună cu Kitty, cu un pahar mare de whisky cu sifon în mână, Waddington începu să-i vorbească despre mănăstire. – Maica stareță e o femeie remarcabilă, îi zise el. Surorile îi spun că se trage din una din cele mai nobile familii din Franța, dar n-au vrut … Citește mai mult
Rangul tatălui ei nu îi îngăduise să fie numai doamnă de onoare. Socotind-o de viță nobilă, cu maniere alese, Împăratul o poftea mai întâi pe ea ori de câte ori se ivea la Curte vreun prilej de muzică sau de distracție. Iar gestul de a o reține până la prânz trăda nesăbuință. Purtarea Împăratului ar … Citește mai mult
Manuel Espinoza a ajuns la Archimboldi pe alte căi. Mai tânăr decât Morini și decât Pelletier, Espinoza n-a studiat, cel puțin în primii doi ani de carieră universitară, filologie germană, ci filologie spaniolă, între alte triste cauze pentru că Espinoza visa să ajungă scriitor. Din literatura germană cunoștea doar (puțin) trei clasici, Hölderlin, pentru că … Citește mai mult
Ar trebui să fii bine, îți spui, în timp ce rânești prin bucătărie. Casa e întoarsă toată, tu speli și freci și dezinfectezi de azi-dimineață, și acum te-a luat așa, de la lingurică, plânsul ăsta prolix. Și ștergi și nu te poți opri să îți fie milă de tine, deși știi foarte bine că mila, … Citește mai mult
Dacă m-aș mai întâlni cu Cordelia, ce i-aș spune despre mine? Adevărul sau ceva ce m-ar avantaja? Probabil că a doua variantă. Încă simt nevoia asta. N-am văzut-o cam de multișor. Nu că m-aș fi așteptat s-o întâlnesc. Dar acum că am revenit aici, nu pot să mă plimb pe vreo stradă fără s-o zăresc, … Citește mai mult
Am închis telefonul și am ieșit la o țigară pe terasa mare de la etajul zece al clădirii în care muncesc. Jos, pe cele patru benzi ale șoselei, capotele strălucitoare se mișcau încet ca niște țestoase cu carapacele făcute din oglinzi. Dincolo de linia ferată, câteva avioane mici, de agrement, erau parcate cu boturile ridicate … Citește mai mult