"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Trăitul în spațiu era orice, dar nu liniștit. Pământenii nu aveau cum să se aștepte la așa ceva. Pentru toți cei crescuți la solul planetelor, dura mult timp până ce se obișnuiau cu foșnetele și hurducăiala unei nave, cu ambianța continuă ce venea la pachet cu trăitul înăuntrul unei mașinării. Dar pentru Ashby astfel de … Citește mai mult
Un pic mai sus pe Strip, pirații își fac din nou treaba: din tunurile lor se aud ultimele bubuituri, în timp ce taxiul oprește lângă bordură, iar el traversează podul Rialto, acompaniat de aplauzele din depărtare. Un iz de sulf în aerul răvășit dă o tentă infernală brizei începutului de seară. Își încrețește nasul, se … Citește mai mult
În restul dimineții sunt grijulie, mă țin strâns de balustrade și sunt atentă pe unde merg, evitând colțuri și margini ascuțite. La prânz Alice ne urmează pe mine, Bea și Sam de-a lungul terenului de fotbal, către șinele de cale ferată din spatele școlii. Ne place să venim aici și să fumăm uneori (profesorii trec … Citește mai mult
Când am intrat în cușetă, adolescentul era deja acolo. Dacă îngerii ar avea vârste, atunci el era un înger foarte tânăr. Era blond, era zvelt și era beat. Era foarte beat. După câteva încercări ratate de a se ridica în capul oaselor și de a ieși pe culoar, s-a lăsat păgubaș, prăbușindu-se pe spate ca … Citește mai mult
Mâncară pe fugă câte ceva – brânză, lapte, un ciot de pâine – și fiecare plecă la treburile sale. Palma rămase în bucătărie să strângă după ei, clătind blidele de mâncare și dereticând în jur. Geamul era deschis spre uliță și Palma vedea ceafa brăzdată de vremuri a tatălui. Omul își făcea de lucru neobosit … Citește mai mult
Ieșim din casă. Soarele puternic al sfârșitului de aprilie se prăvălește de sus, de parcă cineva ar vărsa pe noi un bazin auriu uriaș, plin cu lumină și vânt. Ne oprim. Grădina pare înconjurată de flăcări verzi, primăvara foșnește ca o harpă în frunzișul proaspăt al plopilor, iar liliacul a dat în floare. – Inflație! … Citește mai mult
Caracatița este sora noastră mai mare, ea singură muncește pentru toți; de fapt, fură în piețele Craiovei, cerșește de zilele orașului și-n sărbătorile religioase și e dispusă, când i se cere, să smulgă afișele electorale de pe panouri, indiferent la solicitarea cărui șmecher. Tot ce aduce bani nu e de ignorat fiindcă în societatea de … Citește mai mult
În demersul de sintetizare a receptării operei lui Bujor Nedelcovici, vom analiza cartea Culoarea timpului, București, Editura Allfa, 2014, volum ce conține cronici, recenzii și articole publicate în Occident și în România. Vom fi interesați de limbajul criticilor literari și vom compara abordările istoricilor și criticilor literari, referitoare la aceleași texte. Ipoteza de la care … Citește mai mult
Tombe la neige… tu ne viendra pas ce soir… această melodie a lui Salvatore Adamo o ascultam la un mic aparat de radio românesc agățat pe peretele camerei unde ne-au găzduit în noaptea aceea la București. Foarte încântat, îi explicam lui Margot că acest cântec, prin vocea acestui belgian, fiu de italieni stabilit în Franța, … Citește mai mult
În perioada ultimilor ani de școală, mi-am dat seama că partea proastă la părinții mei era faptul că aveau un dispreț absolut pentru genul de viață pe care intenționam să-l duc. Eram „bun” la engleză. Publicasem sub pseudonim poezii în revista școlii. Îl consideram pe D.H. Lawrence ca pe cel mai mare scriitor al secolului. … Citește mai mult