"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Sora mea a șovăit, apoi a alergat spre coridor, cu cămașa de noapte fluturând în urma ei. Nu știu dacă m-am mai simțit vreodată atât de singură ca în acele câteva clipe, când spaima mă strângea de gât și când soarta familiei apăsa pe umerii mei. Am dat fuga în biroul tatei și am scormonit … Citește mai mult
Câtă vreme să fi trecut, și-a început vecina povestea, dar dacă astăzi Moișe își mărită fata? Trebuie să fie cam 20 de ani și mai bine. Pe strada Băii, unde era și casa noastră, s-a mutat atunci o pereche de tineri. Nu erau de prin părțile noastre și nu-i cunoștea nimeni. Moișe cu nevasta lui, … Citește mai mult
Când am sosit, majordomul m-a condus nu în camera personală a lui Jean Le Viste, o încăpere căptușită cu hărți, unde îndeplinește el însărcinări pentru Rege și curte și-și rezolvă problemele de familie, ci în Grande Salle, unde familia Le Viste primește vizitatori și dă petreceri. Nu mai fusesem niciodată acolo. Era o încăpere lungă, … Citește mai mult
Culoarea aceea Horncastle Stătea la fereastră și a spus: Copacii capătă iar culoarea aceea frumoasă. Da, am întrebat. Eram în partea din spate a casei, în bucătărie. Spălam vasele. Apa nu era îndeajuns de caldă. A spus: Nu știu cum ai numi culoarea asta. Vorbea despre copacii de peste drum, de dincolo de intersecție. E … Citește mai mult
Dragul meu, Să știi că nu îmi pare rău că te-am cunoscut. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu aș fi ajuns să mă cunosc pe mine. Nu regret că m-ai ales. Dacă nu mă alegeai tu, mă alegea altul. Și poate era mai rău. Nu mă mai supăr atunci când vrei să pari disponibil … Citește mai mult
Mă numesc Valentina, am 32 de ani și mâine o să mă omor. Pe la 9.25. Pe la șapte mă opresc din băut. O să am grijă să nu mă îmbăt. Am băut atât de mult la viața mea, încât pot bea litri după litri fără să mă îmbăt. Nule amesteci, bei multă apă, la … Citește mai mult
Când cochilia de lemn nu l-a mai încăput, a descoperit că lumea era mai largă de-atât. Și relativ pustie. Cum orașul se întorsese definitiv cu spatele spre locul unde dispăreau cei despre care nu voia să știe, alături de morgă a apărut și o groapă de gunoi. De fapt, nu era propriu-zis o groapă, ci … Citește mai mult
Cu toate că fiecare suflet salvat îmi umplea inima de-o bucurie explozivă, gândul că răul nu va putea fi stârpit nici cu legiuni întregi de recuperatori demola tot ce câștigam. Eram ca meșterul Manole, pierdeam noaptea ce construiam ziua. Eu n-aveam nicio Ană la dispoziție. Și dacă aș fi avut, unde aș fi zidit-o? Întrebarea … Citește mai mult
În acea dimineață abia trezit, am făcut ochii roată cu același sentiment al dezolării și al dorinței mărturisite în străfunduri că doresc să mor, dar moartea fizică e încă departe și din depărtarea ei chicotește pe seama penibilei mele tânjiri. Copilul încă nu se sculase, iar Diana dormea în stilul ei caracteristic, cu fața strivită … Citește mai mult
Chiar și fără să fiu invizibilă, am făcut exact ce mi-a poftit inima. Am lăsat-o pe Ioana fără replica pe care o aștepta de la mine, cu gura căscată, am sărit din pat și am luat-o în jos pe scări. În bucătărie, am ignorat complet istericalele maică-mii – mi-am mai luat un suc din frigider, … Citește mai mult