"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Soarele îșî aruncase ultimele raze peste cetatea medievală a Sighișoarei iar lumea deja începuse să se îmbulzească pe străzi. Peste tot, oamenii erau veseli și vorbeau cu atâta blândețe chiar dacă nu se cunoșteau. Se știau de câteva minute și se purtau de parcă ar fi fost prieteni de-o viață. Peste tot se organizau concursuri: … Citește mai mult
Mi-am mai aranjat o dată costumul în oglindă, apoi, semeață, am ieșit pe ușă. Pentru că stăteam în Plaistow, zonă aflată relativ aproape de locul unde voiam să ajung, am optat pentru mersul pe jos. era una dintre acele zile în care soarele strălucea binevoitor, binecuvântând cerul cu sclipiri aurii, despuindu-l de mantia gri de … Citește mai mult
Mai întâi – un mare gol în memorie. Apoi podul. Nu știa cum de ajunsese tocmai aici. Aruncase însă o privire în apa întunecată a râului și știuse imediat ce are de făcut. Așezase dosarul voluminos pe balustrada podului, apoi dăduse la o parte coperta. Cercetase preț de o secundă pagina dintâi, înflăcărată de acum … Citește mai mult
M-am auzit strigând de undeva din colțul minții mele. Poate că avusese dreptate, poate chiar eram bolnav. Nu cumva eu făcusem asta, fără să-mi dau seama? M-am aruncat în genunchi în balta de sânge și i-am smuls ciobul din gât. Simțeam nevoia să mă privesc în acea bucată de oglindă. Am șters-o de sânge și … Citește mai mult
-Rose, stai! spuse Nick venind în urma ei, prinzând-o ușor de braț, însă i-l eliberase, văzându-i privirea uimită. Vreau să spun că nu e nevoie să pleci, sau nu chiar acum. Uite… mă gândeam că poate ai vreau să vii cu noi în parc după ce mâncăm, ce spui? o întrebă el cu o voce … Citește mai mult
Când am ajuns la liceu, la internat, multe fete se plângeau că mâncarea nu era nici gustoasă, nici variată. Mie una mi se părea că-l apucasem pe Dumnezeu de amândouă picioarele: în viața mea, până la unsprezece ani, când am intrat bursieră – la „Elena Cuza”, liceu de renume din Craiova – nu văzusem zahăr, … Citește mai mult
Subînțelesul era clar pentru cei cărora le povestea Năiță aventurile sale, unii zâmbeau, alții se cam puneau pe gânduri. Nici Năiță nu avea hazul dinainte, oricât se străduia el să dea o aură veselă întâmplărilor care și pe el îl marcaseră, căci fața și mai ales privirea lui purtau întipărit în ele semnul unei experiențe … Citește mai mult
Soneria țârâi slab și scurt. Dac-ar fi auzit trâmbița Judecății de Apoi, Sânziana Hangan n-ar fi sărit mai rău decât la sunetul acela timid și nehotărât. Porni din baie, ștergându-și mâinile de-un prosop. Ajunse-n fața ușii de intrare și, contrar obiceiului, deschise fără să privească prin vizetă. Deschise ușa larg, la perete. „Semn de caracter … Citește mai mult
Radu Comșa coborî de pe trotuar să ocolească mulțimea îmbulzită înaintea vitrinei de la Independența, unde o hartă uriașă, cu stegulețe colorate în vârf de ac, arăta fronturile după ultimele comunicate. Șiragul trăsurilor și mașinilor se încrucișa necurmat; un rând spre Capul Podului, un rând spre Poștă. Într-o limuzină, o femeie foarte frumoasă; alături de … Citește mai mult
Trenul gâfâia și asuda suind printre munții cu piscurile cărunte încă de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru … Citește mai mult