"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Întuneric. Peste tot plutea o negură groasă, amestecată cu un miros de pământ ud și frunze moarte. Mâinile lui pipăiră stofa albă, strângând-o cu putere între degete. Când se sforță să smulgă țesătura, ceva zvâcni sub el, zguduindu-l. Era ca și cum materialul mătăsos s-ar fi transformat în cenușă fină, răsfirându-se printre degetele lui. Încercă … Citește mai mult
Ana nu mai fusese de multă vreme așa îngrijorată. De când își prinsese fiul cu cele două fetișcane, Iustin devenise prea tăcut. Era mai tot timpul plecat, și când venea acasă, zăcea posomorât în camera lui. Ca să-l scoată din starea deprimantă, îl invită pe Gabriel la cină. Acesta acceptă imediat, știind de la fiica … Citește mai mult
Deveneam din ce în ce mai confuză și simțeam cum prezența lui Hami mă bulversează și mai mult. Ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu ea? M-am uitat preț de câteva clipe la arma care îmi zăcea inertă în mâini, în timp ce un gând macabru îmi străbătu mintea. – Vreau să mă … Citește mai mult
În acea toamnă, cuprinsă de călduri, nimeni nu vorbea decât despre bucătarul răpit. Fiecare timp ar trebui judecat după faptele care l-au aprins. Dacă mă-ntrebi acum ce-mi amintesc de atunci, bucătarul se află pe primul loc. Toate astea se întâmplau pe vremea lui Costas, căci una dintre cele mai mari distracții ale Porții Turcești era … Citește mai mult
Înainte de lăsarea serii, Mason hotărî să meargă la casa veche, iar Ana își manifestă dorința de a-l însoți, mai ales că devenise curioasă, tot ascultând-o pe Betty povestind despre ea. – Te voi duce mâine! E pe punctul de a se însera și mare lucru nu vei putea vedea. Voi arunca doar un ochi … Citește mai mult
Are dreptate Adriana când zice că trăiesc într‑un balansoar. Am pornit‑o de dimineață – aici, la Zug, lumea se scoală devreme și înoată în lac cu noaptea‑n cap la minus 6 grade -, am făcut un drum până la gară: n‑am mai mers în pas de marș să mă dau tânără ca de obicei, am … Citește mai mult
Orchestra lui Ochialbi începea să se tânguie. Sunetul era ca fumul de țigară. Ți se insinua în suflet o boală incurabilă. Apoi se făcea cleios, languros, funerar. Într-o clipă parchetul se încărca de perechi. Gogu rămânea pe margine, așteptând să se încingă atmosfera. Trei-patru tangouri nu le dansa, se ținea deoparte. Zeul nu se amesteca … Citește mai mult
Ar trebui să fii bine, îți spui, în timp ce rânești prin bucătărie. Casa e întoarsă toată, tu speli și freci și dezinfectezi de azi-dimineață, și acum te-a luat așa, de la lingurică, plânsul ăsta prolix. Și ștergi și nu te poți opri să îți fie milă de tine, deși știi foarte bine că mila, … Citește mai mult
Am închis telefonul și am ieșit la o țigară pe terasa mare de la etajul zece al clădirii în care muncesc. Jos, pe cele patru benzi ale șoselei, capotele strălucitoare se mișcau încet ca niște țestoase cu carapacele făcute din oglinzi. Dincolo de linia ferată, câteva avioane mici, de agrement, erau parcate cu boturile ridicate … Citește mai mult
Desigur, când sunt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca niște meduze. Se topesc, se mișcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate și poartă pălărioare imbecile. Și, desigur, vara, în București, se întâmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele … Citește mai mult