"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Fiindcă dispariția lui Laur îi paralizase orice inițiativă – „Cine știe pe unde umblă acum? Mă fac de râs alertând poliția de pomană, ba risc să mă trezesc și c-o amendă” -, a reînceput să citească, mai mult pe diagonală: „De la Anton Maria Del Chiaro Fiorentino, secretarul lui Constantin Brâncoveanu: «Era un foarte vechi … Citește mai mult
După câteva ore s-a liniștit, a obosit. Și doar se culcase atât de fericită și de singură aseară, iar cînd a făcut ochi, na, era deja prizonieră. La început, panicată, își rupsese unghiile, încercând să găurească peretele de oase care o strângea din toate părțile. I-a dat sângele. Era prinsă în locul acela îngust fără … Citește mai mult
Îmi amintesc zilele-alea ca pe niște imagini dintr-un film văzut la o grădină de vară, prin perdeaua unei ploi mocănești. Acum îmi pare că în copilăria mea ori ploua neîntrerupt, ori era caniculă, ori se așternea zăpadă până la ultima treaptă a scării de bloc, prin care vecinii săpau tuneluri și unde făceam cazemate și … Citește mai mult
În primii ani de conviețuire în bloc, oamenii s-au obișnuit treptat cu sunetele clădirii. Pereții păreau cam subțiri. Dar asta era o problemă cu care ar fi putut să trăiască. Efectul de pâlnie care se crea în dreptul scărilor le-a dat însă mari bătăi de cap. Orice ceartă conjugală ajungea și în casele celorlalți. Scârțâiturile, … Citește mai mult
În aviație, dacă în timpul zborului aerul era prea liniștit, dacă vântul nu reușea să îți zgâlțâie câtuși de puțin aripile metalice, ceva rău avea să ți se întâmple. Poate că era doar o superstiție cu care mă născusem, un soi de teamă ascunsă în interiorul meu, teama de liniște, dar, cu toate astea, instinctul … Citește mai mult
Stăteau toți patru și priveau de pe acoperișul depozitului de materiale de construcții, care era cel mai înalt obiectiv din zonă. Alergaseră cu sufletul la gură și se cățăraseră în cel mai bun loc, de unde se vedea totul ca-n palmă. Lizoanca stătea într-o margine, cu obrazul aproape lipit de umărul Nuței. Dincolo de aceasta … Citește mai mult
Când am ajuns la Cami, Clau era acolo, veselă. Pe masă, în bucătărie, erau puse castroane cu bunătăți, Cami a făcut și de regim, pentru Clau. M-au întrebat ce am de gând cu căsnicia. Le-am zis că sigur nu mai voiam să fiu soția lui Epaminonda și că mă voi ocupa de asta curând. „Și … Citește mai mult
Cum am spus mai înainte, cartea lui Jim Fergus mi-a deschis o fereastră la un moment dat; când am terminat-o, am deschis o fereastră de unde-mi apărea un secret pe care îl voi dezvălui mai târziu. Și asta pentru că mai există o mărgică. Ce știți despre Chrysis? Mai nimic. Va trebui, de aceea, să … Citește mai mult
După câteva case, zgomotul străzii principale s-a mai atenuat. De pe pragurile scuterelor și de sub mașinile parcate de-a curmezișul îmi urmăreau urcușul o puzderie de pisici nici prea fricoase, nici foarte prietenoase, de care fuseserăm sfătuiți să nu ne atingem. Aerul umed îmi umplea nările, forțându-mă să-i ghicesc aromele. Sleit, trăgeam de mine la … Citește mai mult
– Un, doi, trei și… SHOT! urlăm în cor ca niște descreierați. Știm că pierduse. O privim în ochi și ne dăm seama că e destul de luată. Ne zâmbește rușinată. Rămăsese în sutien și chiloți. Chiloți cu dantelă, din aceia de care cred femeile că ne plac nouă bărbaților în mod special, că ne … Citește mai mult