"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Tata luă câteva pâini, ciocolată și biscuiți, piti de mama niște bani, ne îmbrăcarăm gros, încălecarăm pe o motocicletă rusească Ij49, gălăgioasă și obosită, și plecarăm spre Tehomir, unde se găsea casa bunicilor și a toată copilăria mea. Era sfârșitul lui februarie al anului 1957. Cu voia Domnului, eu împlinisem doisprezece ani și mă găseam … Citește mai mult
Şi rupt, și salvat de Adrian Păunescu A fost, înainte de toate și de cei mai mulți, Poet, dar a dat mâna cu notorietatea ca redactor-șef la „Flacăra”. El și ea au spart tiparele presei sufocate de vigilența partidului unic, scoțând-o din amorțeală cu aceeași frenezie cu care Păunescu umplea sălile și stadioanele mai ceva … Citește mai mult
– Nene, ce crezi? Ăla nu vrea să-mi pună berea draft în găleată, că ce încredere are el în gradaţie… Bă, eşti nebun, îi zic, păi asta e fabricată de tata? Nu de statul român?… Scrie colea şapte, opt, zece litri, toarnă până la ultima linie şi uite banii jan-cote… – Ha, ha, Niculae, şi … Citește mai mult
Umbla și azi ca un nebun prin parcuri, căutându-i umbra pe alei. Călca ușor, de parcă urmele pașilor ei erau vii acolo, pe asfaltul încins, și nu voia să le atingă. Vânticelul stârnit după ploaie îi transpunea senzația atingerilor dulci ale pletelor ei pe chipul lui nebărbierit de zile. Acasă nu mai putea să stea. … Citește mai mult
Era târziu în noapte… Orașul răsufla greu, îmbolnăvit de oamenii care uitaseră că are și el un suflet. Frumusețea lui pălea sub mormanele de ziduri groase, construite parcă la infinit spre cer. Ele ascundeau, în tăcere, mii de oameni și tristețile lor pierdute, hoinare pe străzi. Era pustiu. Abia zăreai vreun om alergând, încercând să … Citește mai mult
Sâmbătă după-amiază, Ele îmi trimite un mesaj: „Lia vezi că vin spre tine. Avem de povestit.” Oare de ce cred prietenele mele că sunt mereu umărul lor liber, salteaua lor de salvare, sfătuitorul, înțelegătorul și orice alte utilizări îmi mai atribuie? De fapt, cred că sunt un fel de bucătar-psiholog pentru ele: gătesc și ascult. … Citește mai mult
„Toate cimitirele arată la fel de posomorâte, pentru că morților li se refuză să surâdă. Zgribulite în gropile umede și întunecate, resturilor de carne și de oase în putrefacție nu li se permite decât să tacă…” Cu gândul strivit între palmele minții, Alex privi lung peste umărul preotului, coborându-și apoi ochii la picioarele lui. Veșmintele-i … Citește mai mult
Marți, prima zi Ana Moscăianu își târa de mână copii, cu smucituri scurte. Era nervoasă. Părăsise pentru câteva zile Bucureștiul pentru a veni la Constanța, pe care o prefera oricărei alte stațiuni de pe litoral, deși nu știa de ce. Ce știa, însă, cu siguranță, era că iubea marea și, deși ar fi trebuit să … Citește mai mult
Luna aproape plină, își oglindea chipul în suprafața liniștită a apei. Lacul, înconjurat de pădurea care părea de argint, strălucea sub razele astrului. Era o liniște deplină, de parcă nicio vietate nu sălășluia la adăpostul pădurii. Stelele se reflectau în apa lacului, făcându-l să arate de parcă tot cerul se mutase în adâncurile lui. Din … Citește mai mult
Zadarnic Mini, pe scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu gobelinuri vechi zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mănușile alături, dreaptă statuie a mustrării. Lina, buna Lina nu se ocupa deloc de ea. Avea aerul acela serios care îi curma trei dungi pe fruntea mică și îi scotea botul la iveală. Aerul de … Citește mai mult