"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Nicio întâmplare nu poate fi povestită fără riscul de a nărui realul într-o insulă de cuvinte, pietrificată în stomacul cosmosului. O insulă jupuită de vie de memorie, dispărută sub lințoliul unor ape invadate de materii excrementale, himere și o lumină crepusculară, o insulă care trece, cu imensa ei zestre de invizibil, dintr-un trup de femeie … Citește mai mult
Noaptea e prea lungă, soarele încă nu a răsărit, iar eu aștept să sune deșteptătorul, mai sunt două ore de așteptare, ce aș putea face în două ore? Două ore. Mult sau puțin? Probabil mult, dar, probabil și puțin. Timp de două ore îți poți schimba viața radical, simplu, luând o decizie de care îți … Citește mai mult
Din ușă, tanti Mimi o țintuiește cu privirea, fiindcă iar a plecat din salon fără papuci. – Da, bâiguie Diana, dar pe asistentă sinceritatea n‑o mulțumește deloc. – Marș la salon și treci în pat, că dacă te vede domnul Georgescu așa… Diana nu‑l cunoaște pe domnul Georgescu. Aude și tot aude de el de … Citește mai mult
Soarele primăvăratec răzbătea cu greu printre crengile dese ale brazilor. Picături de apă sclipeau orbitor de fiecare dată când ultimele raze ale apusului le atingeau, dovadă a unei ploi recente. Având Marea Crabilor la nord, munții Daras se bucurau de cea mai ploioasa climă de pe continent, dar si ea mai bogată vegetație. Sute de … Citește mai mult
La patruzeci și puțin de ani, ești fix la jumătate. Nedefinit. Prea tânăr pentru a plânge sau râde la amintiri. Și prea bătrân ca să nu ai mii de amintiri la care să îți vină să plângi sau să râzi. La patruzeci de ani, ești jumătate armăsar, jumătate mârțoagă. Nu aș vrea să spun care … Citește mai mult
Pe tăblia mesei așteptau mântuirea trei cești și o cană, unele goale, altele pline, toate mirosind a țuică. Albastrul porțelanului de Alba Iulia se îmbia cu galbenul licorii zăvorâte îndelung în butoiul de dud. Afară, după-amiaza de primăvară neîntrupată lucea blând; camera unde ne adunaserăm păstra amprenta focului de peste iarnă. Când aflase de isprava … Citește mai mult
L-am cunoscut pe omul acesta acum cinci ani. Un om extrem de agitat, pe care cu greu puteai să-l urmărești în ceea ce spunea. Niciodată nu știam dacă continuă o idee sau dacă sare de la un gând la altul, de la o persoană la alta. Eram atât de tulburată, că habar n-aveam, la început, … Citește mai mult
Iv. Cu opt ani în urmă – două luni înaintea accidentului Simonei. Țin bine minte o chestie: în acel an a plouat în draci din aprilie până la jumătatea lunii noiembrie. Iar când s-a oprit ploaia, au început frigul și ninsorile, așa cum era de așteptat. Știrile din România anunțau mereu viituri care măturau gospodăriile … Citește mai mult
E aproape un an de când România a intrat, din nou, în zodia Ciumei roșii. Aproape un an de când Partidul Social Democrat a preluat aproape toată puterea în stat, odată cu câștigarea, cu un scor zdrobitor de peste 45%, a alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016. E aproape un an de când noua putere … Citește mai mult
Familia mea nu se deosebea prea mult de celelalte din Arnor. O duceam binișor, chiar dacă în jurul mesei se adunau de trei ori pe zi nici mai mult, nici mai puțin de paisprezece persoane: mama, tata și doisprezece copii. Am spus că familia mea nu se deosebea prea mult de celelalte… Hm! Așa îmi … Citește mai mult