"Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Omul care nu citeşte trăieşte doar o singură viaţă." – George R.R. Martin
Deodată nevoia de a-l vedea și de a-mi umple pieptul cu lumina privirii lui a devenit urgentă. Voiam să-l țin în brațe și să-l rog să mă ierte fiindcă nu am știut de la început ce ne lega. Mi-am aruncat ochii spre partea lui de pat. Cearșaful era neatins, iar perna nu purta urma capului … Citește mai mult
După cele două volume autobiografice – „Zâmbind din iarbă” și „Jucând cu destinul”, se zice… de succes -, foarte mulți m‑au întrebat când va apărea și al treilea. Firește, privind trăirile din anii ’90. Celor apropiați le‑am răspuns simplu: „Sunt mereu tentat, dar n‑am încă putere…” Era după 2008! Credeam în sinea mea că provocările … Citește mai mult
Din strălucirea de altădată i-a rămas cel puțin atâta: o creștere nobilă. În condițiile de odinioară, căsătoria cu Vasilian ar fi apărut ca o mezalianță, căci domnia sa e născută Papazoglu. Având în vedere atâtea și atâtea lucruri, speculații nefericite, inimiciții politice, a trebuit să se resemneze. Totuși nu se poate spune, nu-i așa? că … Citește mai mult
„Cine nu se îngrijește de lucrurile mici va cădea încetul cu încetul în cele mari.” Asta e o vorbă de ascet, de la Avva Dorotei. Mi-a răsărit în minte când am trecut pe lângă Obor și am revăzut, în mulțimea înghesuită la semafor, un chip despre care am scris acum ceva timp. Nu știu ce-or … Citește mai mult
Dar nu ar fi mai bine să nu răscolim lucrurile și să încercăm să uităm lucrurile dificile?, sunt întrebată din când în când de către cineva, exact cu cuvintele astea. Pluralul mă face mereu să zâmbesc. Exprimarea asta e mereu o încercare eșuată și abuzivă de complicitate, care mă obligă cumva pe mine să ader … Citește mai mult
Soarele îșî aruncase ultimele raze peste cetatea medievală a Sighișoarei iar lumea deja începuse să se îmbulzească pe străzi. Peste tot, oamenii erau veseli și vorbeau cu atâta blândețe chiar dacă nu se cunoșteau. Se știau de câteva minute și se purtau de parcă ar fi fost prieteni de-o viață. Peste tot se organizau concursuri: … Citește mai mult
Mi-am mai aranjat o dată costumul în oglindă, apoi, semeață, am ieșit pe ușă. Pentru că stăteam în Plaistow, zonă aflată relativ aproape de locul unde voiam să ajung, am optat pentru mersul pe jos. era una dintre acele zile în care soarele strălucea binevoitor, binecuvântând cerul cu sclipiri aurii, despuindu-l de mantia gri de … Citește mai mult
Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni, care supravegheau lucrările aproape de pod, nu se bucurau de același prestigiu; veneau la lucru în clasa a III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki – pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept – și înjurau lucrătorii într-o hindunistani fără greș. … Citește mai mult
Mai întâi – un mare gol în memorie. Apoi podul. Nu știa cum de ajunsese tocmai aici. Aruncase însă o privire în apa întunecată a râului și știuse imediat ce are de făcut. Așezase dosarul voluminos pe balustrada podului, apoi dăduse la o parte coperta. Cercetase preț de o secundă pagina dintâi, înflăcărată de acum … Citește mai mult
Era o incredibilă după-amiază de noiembrie, bântuită de gunigei și de aroma tufănelelor, când cerul însuși, uns cu mierea ultimilor faguri de vară se amestă în viața ta particulară și intimă, îți dă o mie de motive să zaci pe banca trasă la soare și, în același timp, o mie de ghionți să pleci, să … Citește mai mult